Dicționar de sinonime
Sinonime țărm
Cuvântul „țărm” are următoarele sinonime:
țărm ( substantiv )
- liman, litoral, mal, margine
- coastă, plaje
Alte sinonime:
- pristaniște
- vad
- plajă
- tărâm
- meleag
- limită
- sfârșit
- capăt
Sinonime Apropiate
- liman - țărm, mal, margine, litoral, adăpost, refugiu, azil, port
- flanc - latură, parte, coastă, margine, aripă
- aripă - margine, latură, coastă, flanc, extremă, spetează, protecție
- coastă - dungă, latură, parte, flanc, margine, aripă, pantă, povârniș, clină
- dungă - linie, cută, încrețitură, muchie, margine, latură, coastă, fâșie, dâră
- bord - țărm, margine, mal
- periferie - mahala, suburbie, margine, cartier, circumferință, cerc
- coborâș - pantă, coastă, povârniș, pripor
- povârniș - pantă, coastă, deal
- rană - coastă, șold
- fard - dres, suliman, boială, machiaj
- ghizd - colac, margine
- graniță - frontieră, hotar, margine, limită, limită, demarcație, zăgaz, barieră
- hotar - graniță, frontieră, hat, răzor, mejdină, margine, limită, capăt, regiune
- infinit - nesfârșit, nelimitat, imens, nemăsurat, nețărmurit
Dex țărm
- ȚĂRM, țărmuri, Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari; regiune de lângă o apă mare. ♦ Tărâm, ținut, meleag. – Din țărmur (, probabil < ).
- ȚĂRM, țărmuri, 1. Fîșie îngustă de pămînt de-a lungul unei ape mari, mai ales de-a lungul unei mări ( mal); regiune de lîngă o apă (mai ales de lîngă o mare). Lîngă țărmul tristei mări M-am oprit pe-o stîncă. TOPÎRCEANU, B. 84. Dunărea, lărgită, taie o curbă în țărmul romînesc. VLAHUȚĂ, R. P. 7. La un semn, un țărm de altul, legînd vas de vas, se leagă. EMINESCU, O. I 144. ◊ Către nici un țărm al vieții n-am s-ajung să odihnesc. MACEDONSKI, O. I 95. 2. Ținut, tărîm. Lună, tu, stăpîn-a mării... Cîte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! EMINESCU, O. I 130. Eu sînt în voia soartei un vecinic călător... Purtat printre popoare din țărmuri depărtate. ALECSANDRI, T. II 80. – și: țărmi (NECULUȚĂ, Ț. D. 31, MACEDONSKI, O. III 3). – Variante: țắrmur (GORJAN, H. I 41), țắrmure (SLAVICI, O. I 222, RUSSO, O. 105)
- ȚĂRM ~uri n. 1) Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari; liman. ◊ ~ul mării litoral. 2) fig. Regiune alăturată unei astfel de fâșii. ~ul de nord. /Din țărmur înv.
- țărm n. V. țărmure.