Sinonime îmbinare

Cuvântul „îmbinare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• combinație - îmbinare, împreunare, reunire, compunere, îngemănare, aranjament, plan, proiect, urzire
• împletire - tricotaj, cablaj, îmbinare, unire, amestec
• joncțiune - unire, asamblare, împreunare, racord
• amestec - imixtiune, ingerință, intervenție, participare, combinare, împreunare, unire, aliaj, melanj
• sinod - sobor, conciliu, reunire
• colecție - culegere, adunare, reunire
• confluență - reunire, întâlnire, răscruce
• adunare - acumulare, însumare, îngrămădire, strângere, întrunire, reunire, întâlnire, consfătuire, consultare
• convocare - chemare, invitație, întrunire, adunare, reunire
• speculație - combinație, calcul, speculă
• sudură - legătură, lipire, unire, sudare
• șantier - întreprindere, bina
• ședință - consfătuire, adunare, întrunire, reuniune (oficială)
• șezătoare - dacă, întrunire (amicală), reuniune literară
• tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie

Dex îmbinare

• îmbinare 1 Unire într-un tot alăturare, asamblare, asociere, împerechere, împletire, împreunare, îngemănare, legare, îmbinătură (1). 2 Ansamblu rezultat din asocierea mai multor elemente. 3 Loc unde se realizează o îmbinare (1) îmbinătură (2). 4 Loc unde se întâlnesc două văi sau două râuri. 5 Element care unește două sau mai multe piese. 6 (; ; ) Porțiune unde se îmbină (1) două sau mai multe piese.
• ÎMBINÁRE, îmbinări, 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – îmbina.
• ÎMBINÁRE, îmbinări, Acțiunea de a îmbina; unire într-un tot, împreunare, împletire. Buciu vedea necesitatea îmbinării luptei pentru plan și calitate printr-un efort unic, colectiv, al tuturor tractoriștilor. MIHALE, O. 379. Evenimentele se alungau unele pe altele, grave sau glumețe, după îmbinarea cauzelor. D. ZAMFIRESCU, R. 130. ♦ Asamblare rigidă a elementelor componente ale unui sistem tehnic.
• ÎMBINÁRE ~ări f. 1) v. A ÎMBINA și A SE ÎMBINA. 2) Asamblare a unor elemente componente (în cadrul unui sistem tehnic, al unei construcții etc.). ~ de colț. 3) Loc unde se îmbină două sau mai multe elemente. /v. a îmbina
• îmbina 1-2 A (se) asocia pentru a realiza un tot a (se) alătura, a (se) împreuna, a (se) îngemăna, a (se) lega, a (se) uni. 3 Se ~nă ziua cu noaptea Se spune când începe să se facă ziuă.

Sinonimul cuvântului îmbinare

Testează-te!