Sinonime împăcat

Cuvântul „împăcat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
• potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
• nepotolit - neastâmpărat, neliniștit, nebunatic, zvăpăiat, zburdalnic, nestins, neîmpăcat, aprig, vajnic
• implacabil - neîmblânzit, crud, neiertător, nepotolit, neîndurat
• lent - încet, domol, lin, calm, liniștit, potolit, temperat, moale, greoi
• blând - liniștit, bun, calm, blajin, potolit, domol, pașnic, cuminte, așezat
• bucuros - satisfăcut, vesel, bine-dispus, voios, mulțumit
• calm - liniștit, potolit, stăpânit
• domol - potolit, calm, lin, stăpânit, încet, alene, liniștit, blând, blajin
• complăcea - a-i conveni, a fi mulțumit, a fi satisfăcut
• fericit - satisfăcut, norocos, bucuros, mulțumit, radios, favorabil, avantajos, nimerit, bun
• ireductibil - neschimbabil, nemodificabil, neîmblânzit, înverșunat, neîmpăcat
• astâmpărat - așezat, liniștit, cuminte, potolit, temperat, ogoit
• dispus - vesel, satisfăcut, mulțumit, amețit, beat, afumat
• răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant

Dex împăcat

• împăcat2, ~ă 1 Liniștit. 2 Care și-a restabilit raporturile de prietenie cu cineva împăceluit (1), împăciuit 3 Satisfăcut. 4 (Rar) Care s-a răzbunat pe cineva. 5 Îmblânzit2. 6 ( un conflict) Aplanat. 7 Reconciliat. 8 Care s-a înțeles cu cineva într-o chestiune bănească. 9 Înduplecat2. 10 Care trăiește în bună înțelegere cu cineva. 11 Familiarizat cu ceva. 12 Convins. 13 Potolit2.
• împăcat1 1-11 Împăcare (1-11).
• ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, Liniștit, mulțumit, satisfăcut. – împăca.
• ÎMPĂCÁT, -Ă, împăcați, -te, (Despre persoane) Liniștit, potolit, mulțumit, îmbunat. M-am simțit... odihnit și împăcat. GALACTION, O. I 348. Să facem cum e mai bine... să rămîi și tu împăcat cu sufletul. ODOBESCU, S. III 45. ◊ (Despre abstracte) Îți și încredințez fata cu cuget împăcat. SBIERA, P. 190. Și în sine împăcată stăpînea eterna pace. EMINESCU, O. I 132.
• împăca 1-2 ( „cu”) A restabili raporturile de prietenie, de înțelegere cu cineva a (se) reconcilia, a (se) împăciui, a păcelui (1). 3 (Rar) A satisface pe cineva a păcelui (2). 4 (Rar) A se răzbuna pe cineva. 5 A îmblânzi pe cineva. 6 A aplana o neînțelegere, un conflict. 7 A se reconcilia cu cineva. 8 A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească) a conveni, a se învoi. 9 A ~ și capra și varza (sau capra cu varza) A aduce armonie între două contraste. 10 A trăi în bună înțelegere cu cineva. 11 A se familiariza cu ceva. 12 A se convinge de ceva. 13 A potoli pe cineva, dându-i satisfacție a păcelui (3).

Antonime împăcat

• Împăcat ≠ neîmpăcat, nesatisfăcut

Sinonimul cuvântului împăcat

Testează-te!