Dicționar de sinonime
Sinonime împătimire
Cuvântul „împătimire” are următoarele sinonime:
împătimire ( substantiv )
- pasiune
- patimă
Sinonime Apropiate
- învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
- frenezie - pasiune, patimă, zel, extaz, delir, avânt, elan, însuflețire
- dragoste - iubire, afecțiune, atașament, simpatie, pasiune
- fierbinte - cald, încins, încălzit, arzător, aprins, focos, avântat, înfocat, pătimaș
- flacără - flamă, pară, foc, vâlvătaie, văpaie, pălălaie, ardoare, pasiune, pornire
- focos - temperamental, înfocat, înflăcărat, pătimaș, pasional, aprins, pasionat
- furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
- împătimit - pasionat, pătimaș, dornic, atașat
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- amor - iubire, dragoste, afecțiune, pasiune, liubov
- dorință - poftă, râvnă, doleanță, năzuință, deziderat, aspirație, iubire, imbold, pasiune
- entuziast - înflăcărat, avântat, însuflețit, exaltat, înfocat, ardent, aprins, pătimaș
- iubire - dragoste, amor, pasiune, afecțiune, atașament
- milă - compătimire, îndurare, compasiune, binefacere, ajutor, pomană, milostenie, bunătate, bunăvoință
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
Dex împătimire
- împătimire (Rar) 1 Provocare de suferințe cuiva. 2 Pasiune adâncă.
- ÎMPĂTIMÍRE (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – împătimi.
- ÎMPĂTIMÍRE, împătimiri, (Rar) Pasiune, patimă. Cînd sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri. EMINESCU, O. I 82.
- împătimire f. patima, pasiune ardentă: sărut cu împătimire ăa tai albi și netezi umeri EM.
- *împătimíre f. (cuv. fabricat). Lit. Patimă, pasiune.
- împătima împătimi
- împătimi 1 A face pe cineva să sufere. 2-3 (Rar) A (se) pasiona.
- ÎMPĂTIMÁ I împătimi.
- ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, IV. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. – În + patimă.
- ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, IV. A face să sufere, a provoca dureri. (Atestat în forma împătima) Reforme care se ating de garanția politică nu împătimează pe popor cît l-ar împătima lucruri care se ating de societatea casnică. BOLINTINEANU, O. 258. Variantă: împătimá, împătimez, I.