Sinonime încâlcire

Cuvântul „încâlcire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• potpuriu - amestecătură, mixtură, vălmășag
• terci - amestec, mixtură, talmeș-balmeș
• ghiveci - oală, glastră, vas, amestec, amestecătură, mixtură
• mișmaș - amestecătură, harababură, tertip, șmecherie, învârteală
• galimatie - amestec, încâlceală, încurcătură, vorbărie (confuză), brambureală, flecăreală
• poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
• strâmtoare - defileu, chei, pas, trecătoare, îngustime, impas, încurcătură, dificultăți, presiune
• șaradă - ghicitoare, enigmă, rebus, complicație, încâlceală, mister
• babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
• bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură
• istorie - povestire, narațiune, evocare, pățanie, poznă, încurcătură
• labirint - încurcătură, confuzie, complicație, dedal, întortochere
• năpastă - nenorocire, belea, pacoste, necaz, calamitate, bucluc, neplăcere, încurcătură
• nenorocire - nefericire, nenoroc, năpastă, pacoste, belea, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură
• bai - necaz, neajuns, mizerie, încurcătură

Dex încâlcire

• încâlcire 1 Încurcare (1) a firelor de ață, de păr încâlcit1 (1), încâlceală (1), încâlcitură (1). 2 Încurcătură. 3 Neclaritate a unor gânduri, idei, acțiuni încâlcit1 (2), încâlceală (3), încâlcitură (3). 4 Complicare a planurilor cuiva cu elemente neprevăzute încâlcit1 (3), încâlceală (4), încâlcitură (4).
• ÎNCÂLCÍRE, încâlciri, Acțiunea de a (se) încâlci și rezultatul ei; încurcătură; încâlceală, încâlcitură. – încâlci.
• încâlci 1-2 A (se) încurca (fire de ață, de păr ). 3 (; gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. 4 A ~ ițele cuiva A dejuca planurile cuiva.
• ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, IV. 1. și A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți.
• ÎNCÎLCÍ, încîlcesc, IV. (Cu privire la fire, păr etc.) A încurca. Și-atîta tort mi-am încîlcit Și-n graba mare-am spart un geam. COȘBUC, P. I 93. Și cînepa cea de vară O încîlcesc cînii p-afară. BIBICESCU, P. P. 186. ◊ (Cu inversarea construcției) Pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțălept. EMINESCU, N. 47. ◊ Mătușa nu știu cum se încîlcește prin cînepă, ori se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, O. A. 57. ◊ (Despre probleme, idei, vorbe, afaceri etc.) Problemele se îngrămădeau, se încîlceau. PAS, Z. IV 182. Lumea se face mai sumeață și trebile se încîlcesc mai urît. ALECSANDRI, T. 1088.

Antonime încâlcire

• Încâlcire ≠ descâlcire

Sinonimul cuvântului încâlcire

Testează-te!