Dicționar de sinonime

Sinonime începător

Cuvântul „începător” are următoarele sinonime:

începător ( adjectiv )
  1. incipient
  2. debutant, novice, elev, discipol, învățăcei, neofit
  3. inițiator, promotor
Alte sinonime:
  • inițial
  • ageamiu
  • boboc
  • recrut
începător ( substantiv )
  • inițiator
  • promotor
  • protagonist
  • elev
  • novice
  • discipol
  • învățăcel
  • pionier
  • înaintaș
  • premergător

Sinonime Apropiate

  • elev - școlar, învățăcel, ucenic, cirac, discipol, novice, începător
  • ucenic - discipol, elev, învățăcel, începător
  • discipol - elev, ucenic, învățăcel, novice, continuator, adept, urmaș
  • școlar - elev, ucenic, discipol, învățăcel
  • învățăcel - discipol, elev, școlar, ucenic, cirac, calfă
  • cirac - discipol, elev, ucenic, învățăcel
  • incipient - începător, inițial
  • înaintaș - precursor, predecesor, premergător
  • novice - începător, ucenic
  • boboc - mugur, pui, puișor, ucenic, novice, începător, recrut
  • debutant - începător
  • pionier - înainte-mergător, deschizător de drum, inițiator
  • neofit - începător, ucenic
  • promotor - animator, inițiator, propulsor
  • preparator - pregătitor, prealabil, premergător, meditator, profesor, educator

Dex începător

  • începător, ~oare 1-2 , a (; „de”) (Persoană) care face ca ceva să ia ființă pentru prima dată. 3-4 , a (Persoană) care este prima dintr-un șir mai lung. 5 a Inițial. 6 a ( noțiuni abstracte) Elementar. 7 a Clasele ~oare Școala elementară. 8 Conducător. 9 {Rar) Inițiator. 10-11 , a (Persoană) care abia a început să învețe ceva. 12-13 a (Persoană) care a început de curând să activeze într-un domeniu ageamiu, debutant, novice.
  • ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, , și 1. Care începe; inițial. 2. și Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. și (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + -ător.
  • ÎNCEPĂTÓR2, -OÁRE, începători- oare și 1. Persoană care a intrat de curînd într-un domeniu de activitate și care dovedește din această cauză nepricepere, stîngăcie. Pe cînd se-ntorcea de la Smirna, i se cufundase corabia încărcată; iar el, începător în ale negustoriei, a fost uitat s-o asigureze. CARAGIALE, O. III 39. 2. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. Asachi... ar fi putut fi începătorul școalei critice moldovenești. Dar acest rol revine altora. IBRĂILEANU, SP. CR. 58.
  • ÎNCEPĂTÓR1, -OÁRE, începători, -oare, Care începe. Spune-mi un cuvînt începător cu «e». ▭ Alecu Russo... cel dintîi ceruse pentru limba populară drept de a exprima în formele ei curate cultura noastră începătoare. SADOVEANU, E. 176. Îi lipsește... numai scînteia începătoare izbitura care aprinde capsa. CAMIL PETRESCU, O. II 466.

Sinonimul cuvântului începător

Sinonimul cuvântului începător

Testează-te!