Sinonime înciudat

Cuvântul „înciudat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
• abătut - necăjit, supărat, deprimat, mâhnit, amărât, demoralizat
• fiert - clocotit, fierbinte, fermentat, dospit, supărat, amărât, necăjit, trist, otrăvit
• necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
• regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
• sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
• trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
• incomod - supărător, jenant, neplăcut, inconvenabil, stânjenitor
• iritant - enervant, neplăcut, supărător
• îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
• jenant - neplăcut, incomod, supărător, penibil, stânjenitor
• mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
• mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
• neplăcut - rău, dezagreabil, respingător, supărător, displăcut, antipatic, dezgustător, infect, scârbos
• agasant - supărător, enervant

Dex înciudat

• înciudat, ~ă Cuprins de ciudă ciudos.
• ÎNCIUDÁT, -Ă, înciudați, -te, Plin de ciudă; ciudos. – înciuda.
• ÎNCIUDÁT, -Ă, înciudați, -te, Plin de ciudă; supărat, necăjit. Ilie Zăganu își mușca încet buza de sus, frămîntînd-o înciudat. MIHALE, O. 161. Bercu s-a întors înciudat. GALAN, Z. R. 266. Măi, anapăda lucru ș-aista! zic eu, înciudat. CREANGĂ, A. 53.
• înciuda 1-2 (A fi sau) a face să fie cuprins de ciudă.
• ÎNCIUDÁ, înciudez, I. și (rar) A fi sau a face să fie cuprins de ciudă; a ciudi. – În + ciudă.
• ÎNCIUDÁ, înciudez, I. A fi plin de ciudă; a se supăra, a se necăji. mînia, înfuria. Unul rămîne stingher, se înciudează, zvîrle pe altul de la locul lui, se așază el. SADOVEANU, O. VI 194. Boierul se-nciudează că nu-i în slujbă pus. NEGRUZZI, S. II 182. ◊ Oftau amîndoi după întîmplarea prin care trecuseși, însă mîhnirea lor te înciuda. PAS, Z. I 277.
• A SE ÎNCIUDÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de ciudă. /în + ciudă
• A ÎNCIUDÁ ~éz tranz. rar A face să se înciudeze. /în + ciudă
• înciudà v. a se supăra, a se necăji: boierul înciudat CR. .
• încĭudéz v. tr. Mold. Umplu de cĭudă, supăr, necăjesc, înfuriĭ. V. refl. Mă umplu de cĭudă.

Sinonimul cuvântului înciudat

Testează-te!