Sinonime îndestula

Cuvântul „îndestula” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• saț - îndestulare, îmbuibare, satisfacere, saturare
• satisfăcător - mulțumitor, acceptabil, convenabil, potrivit, îndestulător, suficient, admisibil
• suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
• insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
• prisosință - belșug, prisos, abundență, îndestulare, disponibilități
• tihni - a-i prii, a satisface, a conveni, a reconforta, a mulțumi, a bucura
• îmbelșugare - belșug, abundență, îndestulare, opulență, prisos
• împăca - a domoli, a liniști, a calma, a îmbuna, a împăciui, a mulțumi, a satisface, a (se) reconcilia, a cădea de acord
• belșug - bogăție, opulență, abundență, îndestulare, rod, prisos, huzur
• copios - abundent, îmbelșugat, bogat, îndestulat
• prisosi - a fi în plus, a rămâne, a avea destul, a dispune
• răspunde - a replica, a riposta, a da răspuns, a corespunde, a satisface, a se potrivi, a garanta, a da socoteală, a fi responsabil
• răscumpăra - a plăti, a recompensa, a obține (prin schimb), a face destul, a ispăși, a salva
• satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
• schelet - osatură, om slab, umbră, slăbănog, schemă, schiță, plan

Dex îndestula

• îndestula 1-2 (A da sau) a-și lua destul a (se) satisface. 3-4 A (se) sătura după o masă. 5 A avea tot ceea ce îi este necesar.
• ÎNDESTULÁ, îndestulez, I. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦ A avea după dorință, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul.
• ÎNDESTULÁ, îndestulez, I. A mulțumi (pe cineva) pe deplin, a da cuiva destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mîncării). Boierul plînge timpul cînd țara-a lui era: O vacă ce cu lapte pe el îndestula. BOLINTINEANU, O. 142. ♦ A avea la dispoziție toate cele necesare traiului (în special lucruri de mîncare); a dispune de toate în cantitate suficientă; a se sătura. Unii munceau și alții se îndestulau. SADOVEANU, E. 29. Niciodată mîndru vultur... De o prad-așa bogată încă nu s-a-ndestulat. ALEXANDRESCU, M. 22. ◊ O săptămînă să te tot uiți, și tot nu te îndestulezi. ISPIRESCU, L. 66. Curiozitatea mea nu se îndestulă cu atîta. NEGRUZZI, S. I 217.
• A ÎNDESTULÁ ~éz tranz. pop. 1) A asigura (cu de toate) destul. 2) A face să se îndestuleze. /Din îndestul
• A SE ÎNDESTULÁ mă ~éz intranz. pop. 1) A avea (de toate) îndestul. 2) A fi îndestul de mulțumit. /Din îndestul
• îndestulà v. 1. a da îndestul; 2. a fi îndestul; 3. a se sătura: de o pradă așa bogată încă nu s’a îndestulat GR. AL.
• îndestul, ~ă 1 a Destul. 2 Cât trebuie. 3 De ajuns.
• ÎNDESTÚL, -Ă, îndestui, -le, Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul.

Sinonimul cuvântului îndestula

Testează-te!