Sinonime îndestulat

Cuvântul „îndestulat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• copios - abundent, îmbelșugat, bogat, îndestulat
• mănos - roditor, fertil, bogat, îmbelșugat, abundent, profitabil, rentabil, bănos, lucrativ
• opulent - bogat, abundent, îmbelșugat, voluminos, plin, încărcat
• satisfăcător - mulțumitor, acceptabil, convenabil, potrivit, îndestulător, suficient, admisibil
• suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
• vast - întins, amplu, imens, enorm, mare, bogat
• insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
• îmbelșugat - bogat, opulent
• lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
• neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
• abundență - belșug, bogăție, prisos, opulență, îmbelșugare
• belșug - bogăție, opulență, abundență, îndestulare, rod, prisos, huzur
• bogăție - avere, avuție, belșug, prosperitate, prisos, cheag, amploare, abundență, vastitate
• bucuros - satisfăcut, vesel, bine-dispus, voios, mulțumit
• barosan - mare, grozav, imens, enorm, bogat, înstărit, cu cheag

Dex îndestulat

• îndestulat, ~ă 1 Căruia i s-a dat din belșug tot ce este necesar satisfăcut. 2 A fi ~ A fi în stare de ceva. 3 Ajuns la saturație. 4 Mulțumit.
• ÎNDESTULÁT, -Ă, îndestulați, -te, Care are de ajuns, satisfăcut. – îndestula.
• ÎNDESTULÁT, -Ă, îndestulați, -te, Care este înzestrat cu cele necesare, căruia i s-au satisfăcut nevoile, care are ce-i trebuie; satisfăcut (pe deplin). Se simțea îndestulat și mulțumit. VORNIC, P. 65. Părinții și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată. CREANGĂ, A. 33. Toamna cea bogată De toate îndestulată. ȘEZ. III 244. ◊ (Poetic) De visurile voastre, nădejdi amăgitoare, Acum peste măsură mă văd îndestulat. ALEXANDRESCU, P. 29. ◊ (Substantivat) De aceea au trecut oamenii prin război, ca acum dreptul la îndestulare să-l aibă îndestulații din totdeauna? PAS, Z. IV 210.
• îndestulat a. care are de ajuns, care e cu îndestulare: casa ne era îndestulată CR.
• îndestulát, -ă adj. Care are destul: casa era îndestulată cu tot ce trebuĭe peste ĭarnă. – În Serbia dest-.
• îndestula 1-2 (A da sau) a-și lua destul a (se) satisface. 3-4 A (se) sătura după o masă. 5 A avea tot ceea ce îi este necesar.
• ÎNDESTULÁ, îndestulez, I. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦ A avea după dorință, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul.

Sinonimul cuvântului îndestulat

Testează-te!