Sinonime îndrăci

Cuvântul „îndrăci” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• ambala - a împacheta, a înfășură, a lega, a se enerva, a se înfuria, a se antrena, a se aprinde, a se mânia
• spumega - a face clăbuci, a năduși, a fierbe, a se înfuria, a clocoti, a se dezlănțui
• furios - înfuriat, furibund, turbat, violent, nestăpânit, deliu
• indigna - a (se) revolta, a fi nemulțumit, a (se) înfuria, a (se) scandaliza
• indispune - a supăra, a mâhni, a enerva, a irita, a plictisi, a înfuria
• irita - a indispune, a enerva, a înfuria, a supăra, a inflama
• înrăutăți - a se degrada, a se strica, a se agrava, a se înrăi, a se înăspri
• agasa - a deranja, a enerva, a indispune, a supăra, a înfuria, a plictisi
• burzului - a se supăra, a se enerva, a reacționa, a se înfuria
• enerva - a indispune, a agasa, a irita, a înfuria, a supăra, a ațâța, a întărâta, a tracasa, a călca pe nervi
• împelițat - afurisit, poznaș, îndrăcit, rău, blestemat
• necăji - a supăra, a indispune, a amărî, a mâhni, a întrista, a face sânge rău, a șicana, a sâcâi, a tachina

Dex îndrăci

• îndrăci 1 (; oameni) A fi posedat de demoni. 2 A înnebuni. 3-4 A (se) înfuria. 5-6 A fi bolnav (de epilepsie sau) de somnambulism lunatic. 7-8 A (se) înrăi. 9 ( demoni) A chinui un om. 10 A face pe cineva activ.
• ÎNDRĂCÍ, îndrăcesc, IV. și A (se) înfuria, a (se) înrăi. – În + drac.
• ÎNDRĂCÍ, îndrăcesc, IV. (Despre persoane) A se înfuria, a se face rău (de mînie, de ciudă etc.). Ba încă face și-o apăraie prin casă, de s-a îndrăcit de ciudă hîrca de la bucătărie. CREANGĂ, P. 66. Apoi, mări, se-ndrăcea Colea-n vale se ducea, O falangă-n drum scotea Pe drumeți pe toți bătea. ALECSANDRI, P. P. 129. ◊ Lupta are să se îndrăcească zi cu zi... pentru că nici dușmanul nu-și lasă ușor pămîntul de sub picioare. CAMILAR, TEM. 11.
• A SE ÎNDRĂCÍ mă ~ésc intranz. A deveni al dracului (de rău); a se înrăi din cale afară. /în + drac
• A ÎNDRĂCÍ ~ésc tranz. A face să se îndrăcească. /în + drac
• îndrăcì v. 1. a se face drac, a fi al dracului; 2. fig. a se înfuria.
• îndrăcésc v. tr. Fam. Fac răŭ ca dracu: această vorbă l-a îndrăcit. V. refl. Mă înfuriĭ grozav: ferește-te, că s’a îndrăcit! – Vechĭ mă drăcesc, înebunesc.
• ÎNDRĂCÍ vb. v. înfuria, înrăi, mânia.
• îndrăci ÎNFURIA. ÎNRĂI. MÎNIA.
• îndrăcí, îndrăcesc IV. 1. A fi posedat de demoni, a fi chinuit de draci; a înnebuni. 2. și a (se) înfuria, a (se) înrăi. – Din în- + drac.

Sinonimul cuvântului îndrăci

Testează-te!