Sinonime îndrăznire

Cuvântul „îndrăznire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• cutezanță - curaj, bărbăție, îndrăzneală, bravură, temeritate, neînfricare, tupeu, cinism, înfruntare
• curaj - îndrăzneală, temeritate, bărbăție, cutezanță, bravură, eroism
• temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
• bravură - vitejie, eroism, bărbăție, temeritate, cutezanță, îndrăzneală
• vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
• eroism - bravură, curaj, vitejie, voinicie
• aplomb - dârzenie, îndrăzneală, sfidare
• bărbăție - virilitate, tărie, energie, putere, vigoare, curaj, vitejie
• temerar - îndrăzneț, curajos, neînfricat, cutezător
• trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
• virilitate - bărbăție, forță, tărie, vigoare, putere, energie
• viteaz - cutezător, temerar, eroic, curajos, dârz, imbatabil, îndrăzneț
• fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
• eroic - brav, curajos, temerar, vitejesc, îndrăzneț, măreț, impunător, grandios, impozant
• ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură

Dex îndrăznire

• îndrăznire 1 Curaj. 2 Lipsă de sfială îndrăznit1 (2). 3 Obrăznicie. 4 Cu ~ Cu curaj. 5 Pe față deschis. 6 Faptă îndrăzneață îndrăzneală (3), îndrăznit1 (4). 7 Înfruntare a unei primejdii îndrăznit1 (5). 8 Trecere pe lângă cineva îndrăzneală (2), $îndrăznit1 (6). 9 Speranță.
• ÎNDRĂZNÍRE Îndrăzneală. – îndrăzni.
• îndrăzni 1 A avea curaj a cuteza. 2 A nu se sfii. 3 A-și arăta deschis opiniile sau sentimentele. 4 A săvârși ceva ilegal. 5 A încuraja. 6 A se făli. 7 ( „la”) A ataca pe cineva.
• ÎNDRĂZNÍ, îndrăznesc, IV. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni ( „a îndrăzni” < ).
• ÎNDRĂZNÍ, îndrăznesc, IV. A avea curaj, a cuteza, a nu-i fi frică, a nu se teme de nimic. Gălăciuca își strigă copiii pe nume. Aceștia nu îndrăznesc să răspundă. SAHIA, N. 44. Dacă, în locul depeșii, ar veni chiar autorul aici?... Nu îndrăznesc a spera. CARAGIALE, O. VII 10. N-aș fi îndrăznit niciodată să mă apropiu de matale, duducă. ALECSANDRI, T. I 54. ◊ Te-aș iubi și nu-ndrăznesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 383.
• A ÎNDRĂZNÍ ~ésc intranz. (urmat mai ales de o propoziție complementară cu conjunctivul) A risca biruind frica sau jena; a cuteza; a se încumeta. Cine nu ~ește, nu izbutește. Să ~ească să nu vină. /în + sl. driznonti
• îndrăznésc v. tr. (vsl. drŭznonti-drŭznon , a îndrăzni, d. drŭzŭ, dîrz). Cutez, mă încumet, am curaj: îndrăznesc să trec.
• îndrăzni
• îndrăsnesc, -neam 1

Antonime îndrăznire

• A îndrăzni ≠ a se jena, a se rușina, a se sfii, a (se) teme

Sinonimul cuvântului îndrăznire

Testează-te!