Dicționar de sinonime
Sinonime îndruma
Cuvântul „îndruma” are următoarele sinonime:
îndruma ( verb )
- apuca
- îndrepta
- lua
- merge
- orienta
- păși
- pleca
- porni
- călăuzi
- dirija
- ghida
- a călăuzi
- a conduce
- a dirija
- a ghida
- a îndrepta
- a orienta
- a tocmi
- a povățui
- a sfătui
- a drege
- a miji
- a năstăvi
- sfătui
- pregăti
- a [se] călăuzi
- a [se] conduce
- a [se] orienta
- a [se] povățui
- a regla
- a duce
- a dăscăli
- a învăța
- a consilia
- a mângâia
- a instrui
- a pregăti
Sinonime Apropiate
- dirija - a conduce, a călăuzi, a îndruma, a îndrepta, a orienta, a ghida, a povățui
- călăuzi - a conduce, a ghida, a îndruma, a orienta, a povățui, a se lua după, a urma, a asculta de
- povățui - a îndruma, a călăuzi, a sfătui, a consilia, a ghida
- ghida - a călăuzi, a conduce, a orienta, a îndruma
- apuca - a lua, a prinde, a înhăța, a înșfăca, a se îndrepta, a porni, a se duce, a merge, a se orienta
- conduce - a cârmui, a dirija, a domni, a guverna, a acompania, a însoți, a ghida, a călăuzi, a îndruma
- duce - a purta, a căra, a transporta, a conduce, a călăuzi, a îndrepta, a ghida, a merge, a se mișca
- sfătui - a îndruma, a povățui, a călăuzi, a se consfătui, a discuta, a conversa, a (se) consulta
- sfătuitor - îndrumător, călăuzitor, povățuitor
- guverna - a conduce, a cârmui, a dirigui, a administra, a chivernisi, a ocârmui, a orienta, a îndruma
- comanda - a ordona, a porunci, a dispune, a rândui, a conduce, a povățui, a îndruma, a controla, a regia
- dăscăli - a instrui, a învăța, a îndruma
- dirigui - a dirija, a conduce, a îndruma
- conducere - direcție, îndrumare, administrare, cârmuire, guvernare, ghidare, comandă, stăpânire
- păstori - a ciobăni, a păcurări, a paște, a pășuna, a îndruma, a conduce, a cârmui
Dex îndruma
- îndruma 1 A arăta cuiva drumul, îndreptându-l în direcția potrivită a călăuzi. 2 A se îndrepta spre o țintă. 3 A pleca la drum. 4 A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. 5 A sfătui.
- ÎNDRUMÁ, îndrúm, I. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. – În + drum.
- ÎNDRUMÁ, îndrumez, I. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. – În + drum.
- ÎNDRUMÁ, îndrumez, I. 1. A pune (pe cineva) pe drumul bun, a îndrepta în direcția potrivită, a arăta calea de urmat; a călăuzi. Partidul Comunist Romîn, călăuzit în activitatea sa de teoria marxist-leninistă, și-a luat asupra sa sarcina să îndrumeze clasa muncitoare și întregul popor pe calea înfăptuirii unei societăți în care să dispară exploatarea omului de către om. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 10. Lenin l-a îndrumat și l-a ajutat pe Gorki în crearea operelor sale literare. STANCU, U.R.S.S. 25. M-au îndrumat la dumneata. RETEGANUL, P. V 65. 2. A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. Acolo era frontul, către care se îndruma contingentul. SADOVEANU, M. C. 95. ◊ Ceilalți călăreți străini... se îndrumau pe căile negre ale întîmplării. SADOVEANU, N. P. 119. – și: îndrúm.
Antonime îndruma
- A îndruma ≠ a dezorienta