Dicționar de sinonime
Sinonime înfocare
Cuvântul „înfocare” are următoarele sinonime:
înfocare ( substantiv )
- entuziasm
- vehemență
- ardoare
- avânt
- elan
- înflăcărare
- însuflețire
- pasiune
- patimă
- pornire
- fervență
- fervoare
- patos
- ardență
- ahotă
- porneală
- săltare
- aprindere
- căldură
- flacără
- foc
- pojar
- suflu
- zbor
- impetuozitate
- violență
Sinonime Apropiate
- entuziasm - avânt, ardoare, înflăcărare, elan, însuflețire, aprindere, înfocare, exaltare, animație
- elan - însuflețire, avânt, ardoare, fervoare, entuziasm, înflăcărare, vioiciune, pornire, impuls
- ardoare - înflăcărare, entuziasm, avânt, însuflețire
- avânt - însuflețire, elan, ardoare, patos, pornire, impuls, progres, dezvoltare, înaintare
- suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
- frenezie - pasiune, patimă, zel, extaz, delir, avânt, elan, însuflețire
- vehemență - virulență, violență, dezlănțuire, impetuozitate, înfocare
- flacără - flamă, pară, foc, vâlvătaie, văpaie, pălălaie, ardoare, pasiune, pornire
- temperament - natură, fire, caracter, energie, elan, vitalitate, ardoare, avânt
- fierbințeală - dogoreală, arșiță, căldură, dogoare, caniculă, febră, temperatură, călduri, înflăcărare
- exaltat - entuziasmat, înflăcărat, aprins, însuflețit, avântat, zelos, nebun, ieșit din minți, țicnit
- entuziast - înflăcărat, avântat, însuflețit, exaltat, înfocat, ardent, aprins, pătimaș
- temperamental - avântat, înflăcărat, ardent, nervos
- vervă - volubilitate, însuflețire, vioiciune, avânt
- violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
Dex înfocare
- înfocare 1 (Rar) Ardere în foc a ceva. 2 (Rar) Înfierbântare la foc. 3 Cauterizare. 4 Agitație. 5 Înflăcărare ca urmare a unui sentiment puternic.
- ÎNFOCÁRE Acțiunea de a (se) înfoca; înflăcărare, entuziasm; ardoare, pasiune. – înfoca.
- ÎNFOCÁRE Înflăcărare, ardoare, pasiune, entuziasm. Aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare. EMINESCU, N. 121. Nume ce-n înfocarea închipuirii mele Pe strălucita-i frunte îl văd și îl citesc. ALEXANDRESCU, M. 99. ◊ (Adesea în ) Cu înfocare. Stăpîne, zise atunci calul, nechezînd cu înfocare, nu te mai olicăi atîta. CREANGĂ, O. A. 244. Tinerii o privea cu amor și înfocare. NEGRUZZI, S. I 64. Libertatea pe care o doreau cu înfocare. BĂLCESCU, O. II 259.
- înfocare f. ardoare, vehemență.
- înfocáre f. Ardoare, pasiune: soldatu îșĭ ĭubește cu înfocare steagu.
- înfoca 1 (Rar) A da foc la ceva. 2 (Rar) A înfierbânta, a încălzi ceva la foc. 3 A se înflăcăra ca urmare a unui sentiment puternic.
- ÎNFOCÁ, (rar) înfóc, I. (Rar) 1. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). – În + foc.
- A SE ÎNFOCÁ mă înfóc intranz. 1) (despre persoane) A manifesta o activitate sporită; a se aprinde; a se înfierbânta; a se întărâta. 2) A se supăra foarte tare; a se aprinde. /în + foc
- înfóc, a -á v. tr. (d. foc. – Înfoacă, să înfoace). Vechĭ. Azĭ Maram. Aprind, incendiez, înferbînt.
- ÎNFOCÁRE s. 1. v. entuziasm. 2. v. vehemență.