Dicționar de sinonime

Sinonime înfocare

Cuvântul „înfocare” are următoarele sinonime:

înfocare ( substantiv )
  • entuziasm
  • vehemență
  • ardoare
  • avânt
  • elan
  • înflăcărare
  • însuflețire
  • pasiune
  • patimă
  • pornire
  • fervență
  • fervoare
  • patos
  • ardență
  • ahotă
  • porneală
  • săltare
  • aprindere
  • căldură
  • flacără
  • foc
  • pojar
  • suflu
  • zbor
  • impetuozitate
  • violență


Sinonime Apropiate

  • entuziasm - avânt, ardoare, înflăcărare, elan, însuflețire, aprindere, înfocare, exaltare, animație
  • elan - însuflețire, avânt, ardoare, fervoare, entuziasm, înflăcărare, vioiciune, pornire, impuls
  • ardoare - înflăcărare, entuziasm, avânt, însuflețire
  • avânt - însuflețire, elan, ardoare, patos, pornire, impuls, progres, dezvoltare, înaintare
  • suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
  • frenezie - pasiune, patimă, zel, extaz, delir, avânt, elan, însuflețire
  • vehemență - virulență, violență, dezlănțuire, impetuozitate, înfocare
  • flacără - flamă, pară, foc, vâlvătaie, văpaie, pălălaie, ardoare, pasiune, pornire
  • temperament - natură, fire, caracter, energie, elan, vitalitate, ardoare, avânt
  • fierbințeală - dogoreală, arșiță, căldură, dogoare, caniculă, febră, temperatură, călduri, înflăcărare
  • exaltat - entuziasmat, înflăcărat, aprins, însuflețit, avântat, zelos, nebun, ieșit din minți, țicnit
  • entuziast - înflăcărat, avântat, însuflețit, exaltat, înfocat, ardent, aprins, pătimaș
  • temperamental - avântat, înflăcărat, ardent, nervos
  • vervă - volubilitate, însuflețire, vioiciune, avânt
  • violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire

Dex înfocare

  • înfocare 1 (Rar) Ardere în foc a ceva. 2 (Rar) Înfierbântare la foc. 3 Cauterizare. 4 Agitație. 5 Înflăcărare ca urmare a unui sentiment puternic.
  • ÎNFOCÁRE Acțiunea de a (se) înfoca; înflăcărare, entuziasm; ardoare, pasiune. – înfoca.
  • ÎNFOCÁRE Înflăcărare, ardoare, pasiune, entuziasm. Aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare. EMINESCU, N. 121. Nume ce-n înfocarea închipuirii mele Pe strălucita-i frunte îl văd și îl citesc. ALEXANDRESCU, M. 99. ◊ (Adesea în ) Cu înfocare. Stăpîne, zise atunci calul, nechezînd cu înfocare, nu te mai olicăi atîta. CREANGĂ, O. A. 244. Tinerii o privea cu amor și înfocare. NEGRUZZI, S. I 64. Libertatea pe care o doreau cu înfocare. BĂLCESCU, O. II 259.
  • înfocare f. ardoare, vehemență.
  • înfocáre f. Ardoare, pasiune: soldatu îșĭ ĭubește cu înfocare steagu.
  • înfoca 1 (Rar) A da foc la ceva. 2 (Rar) A înfierbânta, a încălzi ceva la foc. 3 A se înflăcăra ca urmare a unui sentiment puternic.
  • ÎNFOCÁ, (rar) înfóc, I. (Rar) 1. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva. 2. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). – În + foc.
  • A SE ÎNFOCÁ mă înfóc intranz. 1) (despre persoane) A manifesta o activitate sporită; a se aprinde; a se înfierbânta; a se întărâta. 2) A se supăra foarte tare; a se aprinde. /în + foc
  • înfóc, a v. tr. (d. foc.Înfoacă, să înfoace). Vechĭ. Azĭ Maram. Aprind, incendiez, înferbînt.
  • ÎNFOCÁRE s. 1. v. entuziasm. 2. v. vehemență.


Sinonimul cuvântului înfocare

Sinonimul cuvântului înfocare


Testează-te!