Sinonime vervă

Cuvântul „vervă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• elan - însuflețire, avânt, ardoare, fervoare, entuziasm, înflăcărare, vioiciune, pornire, impuls
• entuziasm - avânt, ardoare, înflăcărare, elan, însuflețire, aprindere, înfocare, exaltare, animație
• animație - însuflețire, antren, vioiciune, agitație, forfotă, vânzoleală
• ardoare - înflăcărare, entuziasm, avânt, însuflețire
• avânt - însuflețire, elan, ardoare, patos, pornire, impuls, progres, dezvoltare, înaintare
• frenezie - pasiune, patimă, zel, extaz, delir, avânt, elan, însuflețire
• părtini - a favoriza, a avantaja, a proteja, a privilegia, a sprijini
• pozitiv - avantajos, adecvat, practic, valoros, pragmatic, eficace
• privilegia - a favoriza, a avantaja, a părtini, a proteja
• privilegiu - drept, prerogativă, avantaj, favoare, protecție
• râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
• scofală - pricopseală, avantaj, folos, câștig
• spontaneitate - naturalețe, promptitudine, vioiciune
• sprinteneală - vioiciune, agilitate, agerime, suplețe
• suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm

Dex vervă

• VÉRVĂ Însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate. ◊ A fi în (sau în) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din verve.
• VÉRVĂ Însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate. ◊ A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din verve.
• VÉRVĂ Belșug de expresii și de idei redate cu însuflețire și mobilitate ( volubilitate); dispoziție sufletească favorabilă veseliei, avîntului. Frumusețea și hazul anecdotelor și episoadelor din viața de pescar a autorului, povestite cu o vervă scînteietoare. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 52. Vezi să nu-ți uiți verva și talentul la București. BASSARABESCU, S. II. 171. E-un tărăboi amețitor de glasuri Și vinul vechi dă vervă tuturora. ANGHEL-IOSIF, M. I 16. El simte în sală un curent simpatic, care-i ațîță verva. VLAHUȚĂ, O. A. III 65. ◊ A fi în (sau cu) vervă = a fi însuflețit, volubil, avîntat. Deputatul era, firește, în vervă și într-adevăr era amuzant. CAMIL PETRESCU, U. N. 26. În seara aceea Scarlat a fost mai cu vervă decît aricind. C. PETRESCU, Î. II 67.

Sinonimul cuvântului vervă

Testează-te!