Sinonime înfrânare

Cuvântul „înfrânare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• continență - abstinență, reținere, înfrânare, moderație, cumpătare
• temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
• abstinență - abținere, reținere, continență, abstenție
• cumpăt - stăpânire de sine, calm, echilibru, chibzuială, cumpătare, măsură, moderație, socoteală, tact
• sobrietate - cumpătare, ponderație, simplitate, austeritate, rigorism, moderație
• chibzuială - chibzuință, socoteală, cumpănire, cumpăt, moderație, rațiune, tact, ponderație, continență
• cumpătare - cumpăt, măsură, moderație
• detenție - posesie, păstrare, stăpânire, reținere, arestare, închidere
• prohibiție - interdicție, oprire, restricție, stopare
• sabotaj - subminare, uneltire, compromitere, împiedicare
• sechestru - poprire, confiscare
• tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
• violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
• vipt - pensiune, întreținere, masă, alimente, rod, bucate
• virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință

Dex înfrânare

• înfrânare 1 Așezare a unui frâu înfrânat1. 2 Stăpânire de sine înfrânat1 (2). 3 Domesticire a unor animale sălbatice înfrânat1 (3).
• ÎNFRÂNÁRE, înfrânări, Acțiunea de a (se) înfrâna; reținere, abținere, cumpătare. – înfrâna.
• înfrânare f. acțiunea de a (se) înfrâna: abstinență.
• înfrâna 1 A pune frâu. 2-3 A (se) stăpâni. 4 A domestici animale sălbatice.
• ÎNFRÂNÁ, înfrânez, I. A pune frâu; a îmblânzi, a domestici. ♦ A stăvili, a reține, a potoli. ♦ și A (se) stăpâni, a (se) domina. – infrenare.
• ÎNFRÎNÁ, înfrînez și înfrî́n, I. 1. A pune frîu unui animal de ham. Făt-Frumos înșelă și înfrînă calul. ISPIRESCU, L. 4. Și plîngînd înfrînă calul. Calul ei cel alb ca neaua, Îi netează mîndra coamă Și plîngind îi pune șaua. EMINESCU, O. I 66. ♦ A îmblînzi, a domestici. Dacă dobitoacele n-ar fi fost înfrînate, de demult ar fi sfîșiet pe om. CREANGĂ, P. 209. ♦ A stăvili, a reține, a face inofensiv, a potoli. frîna. Se lăsă pe speteaza scaunului și începu să rîdă, stăpînindu-se cît putea. Îi făcea rău rîsul, îi făcea rău și sila de-a și-l înfrîna, și-i curgeau lacrimi pe obraji. DUMITRIU, N. 85. Oamenii... își înfrînară resimțimintele. ODOBESCU, S. III 468. Orișicît vei înfrîna pe un domn, anevoie va fi a-l face pe el și pe oameni a uita vechiul obicei, a-l opri d-a se crede, măcar uneori, stăpîn al țării. BĂLCESCU, O. I 351. 2. A se abține de la ceva, a se reține de la o faptă, de la exprimarea unei păreri, a se stăpîni. Se îndîrjea, Dar tot el se înfrîna. TEODORESCU, P. P. 546.

Sinonimul cuvântului înfrânare

Testează-te!