Dicționar de sinonime
Sinonime chibzuială
Cuvântul „chibzuială” are următoarele sinonime:
chibzuială ( substantiv )
- chibzuință
- socoteală
- cumpănire
- cumpăt
- moderație
- rațiune
- tact
- ponderație
- continență
- skepsis
Alte sinonime:
- chibzuire
- cumințenie
- cumpătare
- înțelepciune
- judecată
- judiciozitate
- măsură
- minte
- socotință
- cuminție
- temperanță
- scumpătate
- sfat
- sămăluire
- socoată
- tocmeală
- schepsis
- cumpăneală
Sinonime Apropiate
- cumpăt - stăpânire de sine, calm, echilibru, chibzuială, cumpătare, măsură, moderație, socoteală, tact
- sobrietate - cumpătare, ponderație, simplitate, austeritate, rigorism, moderație
- înțelepciune - cumințenie, cunoaștere, judecată, chibzuială, prudență, socoteală, cumpăt, măsură
- continență - abstinență, reținere, înfrânare, moderație, cumpătare
- schepsis - socoteală, calcul, judecată, rațiune
- temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
- nechibzuință - nesocotință, necugetare, imprudență, necumpătare, ușurință
- cumpătare - cumpăt, măsură, moderație
- tact - chibzuială, măsură, abilitate, echilibru, cadență, ritm
- poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
- povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
- preponderență - precumpănire, superioritate, prioritate, predominare, ascendență, întâietate, prevalență
- proză - narațiune, povestire, epică, platitudine, banalitate, prozaism
- răspunde - a replica, a riposta, a da răspuns, a corespunde, a satisface, a se potrivi, a garanta, a da socoteală, a fi responsabil
- relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
Dex chibzuială
- chibzuiálă 1 Gând. 2 Plan. 3-4 Cu (chip și) ~ (În mod) chibzuit, prudent. 5-6 (În mod) înțelept. 7 A sta la ~ A sta pe gânduri, la îndoială a se codi, a șovăi a se sili. 8-9 (; ; ) (A fi) de bună ~ (A fi) cumpănit, chibzuit, așezat. 10 A avea o dreaptă judecată. 11-12 Fără ~ (În mod) necugetat.
- CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, Faptul de a (se) chibzui. ◊ Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊ A sta la chibzuială = a chibzui. – Chibzui + -eală.
- CHIBZUIÁLĂ Faptul de a chibzui; judecată cumpănită. Spune tu, că ești am cu chibzuială. REBREANU, R. I 191. Punea, în această îndeletnicire, atîta măsură și chibzuială. HOGAȘ, M. N. 117. ◊ A sta la chibzuială = a sta pe gînduri, a șovăi, a se codi. Să nu stai la chibzuială nici o cirtă. ISPIRESCU, M. V. A fi de bună chibzuială = a fi cumpănit, a avea odreaptă judecată. Se și cuvine însă unui om din oameni, ca dînsul, să fie de bună chibzuială. SLAVICI, N. I 79.
- CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, Faptul de a (se) chibzui. ◊ A sta la chibzuială = a sta pe gânduri, a șovăi. A fi de bună chibzuială = a fi cumpănit, chibzuit.
- chibzuĭálă f., pl. ĭélĭ. Acțiunea de a chibzui, socoteală, calcul, reflexiune.
- chibzueală f. reflexiune, deliberare.
- chibzuială, chibzuieli
- chibzuială, -ieli.