Dicționar de sinonime

Sinonime înfrângere

Cuvântul „înfrângere” are următoarele sinonime:

înfrângere ( substantiv )

Sinonime Apropiate

mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
căință - regret, pocăință, remușcare, părere de rău
regret - remușcare, căință, penitență, pocăință
penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
insucces - eșec, nereușită, neizbândă, cădere, înfrângere
păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
trânteală - bătaie
faliment - crah, bancrută, mofluzie, ruină, eșec
fiasco - eșec, insucces, cădere
iroseală - risipă, prăpăd, cheltuire, nimicire
încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
naufragiu - eșuare, scufundare, eșec, faliment
asana - a deseca, a seca, a curăți

înfrângere 1 Frângere. 2 Pierdere a formei originare înfrânt1 (2). 3 Zdrobire a inimii înfrânt1 (3). 4 (Rar) Încălcare a dispozițiilor unei legi, a unui regulament contravenție, înfrânt1 (4). 5 Nesocotire a voinței cuiva înfrânt1 (5). 6 Curmare a unor greșeli, obiceiuri rele, cusururi, vicii înfrânt1 (6). 7 Căință. 8 Stăpânire a manifestărilor unei stări sufletești înfrânt1 (8). 9 Viață desfrânată înfrânt1 (9), înfrântură (1). 10 Suferință provocată de o boală cu transmitere sexuală înfrânt1 (10). 11 Învingere în luptă înfrânt1 12 Învingere a rezistenței cuiva înfrânt1 (12). 13 Pierdere a unei bătălii înfrânt1 (13). 14 Revenire la sentimente mai bune înfrânt1 (14). 15 Smerenie. 16 Seducere. modificată
ÎNFRẤNGERE, înfrângeri, Acțiunea de a înfrânge; învingere; (rar) călcare a legii. – înfrânge.
înfrângere f. 1. pierderea unei bătălii mari; 2. infracțiune.
înfrânge 1-2 A (se) frânge. 3-4 (A face să-și piardă sau) a-și pierde forma originară. 5 (; inimă) A zdrobi. 6 ( lege, ordin ) A încălca. 7 (Rar) A nesocoti voința cuiva. 8 ( cusururi, greșeli, obiceiuri rele, vicii) A curma. 9 A-și stăpâni o anumită stare sufletească. 10 A duce o viață destrăbălată. 11 A suferi de o boală venerică. 12 A învinge rezistența cuiva. 13 A seduce. 14 A învinge în luptă. 15 A se căi. 16 A reveni la sentimente mai bune.

Sinonimul cuvântului înfrângere