Dicționar de sinonime
Sinonime îngăima
Cuvântul „îngăima” are următoarele sinonime:
îngăima ( verb )
- codi
- ezita
- pregeta
- șovăi
- bombăni
- a bălmăji
- a bâigui
- a bârâi
- a bodogăni
- a bolborosi
- a bombăni
- a boscorodi
- a gângăvi
- a îndruga
- a îngâna
- a mârâi
- a molfăi
- a mormăi
- a murmura
- a blodogori
- a bufni
- a dondăni
- a mogorogi
- a mondăni
- a mormoti
- a morocăni
- a slomni
- a tolocăni
- a pâtcăi
- a șondoroi
- a vorbi nelămurit
- a o încurca
- a bâlbâi
Sinonime Apropiate
- murmura - a șopti, a bâigui, a boscorodi, a bolborosi, a bombăni, a crâcni, a cârti, a mormăi, a susura
- mormăi - a bolborosi, a bombăni, a îngăima, a mârâl, a murmura, a îndruga
- bolborosi - a mormăi, a bâigui, a bâlbâi, a îngăima
- șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
- bombăni - a mormăi, a bâigui, a îngăima
- codi - a șovăi, a ezita, a se feri, a pregeta, a oscila, a se îndoi
- ezita - a șovăi, a se codi, a pregeta, a oscila
- șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
- șovăielnic - nesigur, ezitant, pregetător
- bălmăji - a încurca, a amesteca, a bombăni
- mogorogi - a bâigui, a bolborosi
- nehotărâre - ezitare, șovăială, indecizie, pregetare, nesiguranță
- bâigui - a îngăima, a bombăni
- bâlbâi - a bolborosi, a gângavi
- cârmi - a coti, a vira, a se abate, a cotigi, a șovăi, a ezita, a se codi, a se eschiva
Dex îngăima
- îngăima 1 A purta cu vorba. 2 A vorbi confuz. 3 (Pop) A înșira vrute și nevrute. 4 (Pop) A face ceva de mântuială a îngăla (5). 5 A tărăgăna lucrurile. 6 A se îndoi de ceva. 7 A șovăi. 8 A pregeta. 9 A pune pe cineva în încurcătură. 10 A fi în impas. 11 A fredona o melodie.
- ÎNGĂIMÁ, îngắim, I. 1. A rosti cu greutate, nedeslușit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); a fredona, a cânta. 2. A sta la îndoială; a zăbovi. –
- ÎNGĂIMÁ, îngắim, I. 1. A vorbi cu greutate, nedeslușit, încurcat, confuz; a îndruga, a bolborosi. Doctorul mai îngăimă cîteva cuvinte și se grăbi să dispară împreună cu sora de caritate. REBREANU, P. S. 115. A dat să îngaime o întrebare, dar i s-a agățat vorba pe undeva, în piept. POPA, V. 281. Radu își ridica fața, de-abia îngăima cîte-o vorbă de scăpare și iar cădea pe gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. 98. ♦ (Poetic) O păsărică îngăima undeva, sfios, o chemare, la care nu răspundea nimenea. ANGHEL, PR. 7. ◊ O să văz, a îngăimat morarul. SADOVEANU, M. C. 18. ◊ reciproc. Multe guri acum se-ngaimă, Vălmășag nespus. COȘBUC, P. II 17. 2. (Regional) A zăbovi, a sta la îndoială, a ezita, a pregeta, a se codi. Costea mult nu se-ngăima, El dulăii toți chema, Un caș dulce dezvălea. ALECSANDRI, P. P. 55. ◊ Ce straniu se-ngaimă Amurgul pe drum. LESNEA, I. 133. ♦ A reține (pe cineva) de la treabă, a zăbovi. Ceilalți... numai îngăimase pe primar cu vorba, dar nici gînd să plece. SP. POPESCU, M. G. 23. – Pronunțat: -găi-. - Formă gramaticală: ind, 3 și îngáimă.