Dicționar de sinonime
Sinonime bâigui
Cuvântul „bâigui” are următoarele sinonime:
bâigui ( verb )
- a îngăima
- a bombăni
Alte sinonime:
- aiura
- ameți
- buimăci
- delira
- năuci
- zăpăci
- bombăni
- a bălmăji
- a bârâi
- a bodogăni
- a bolborosi
- a boscorodi
- a gângăvi
- a îndruga
- a îngâna
- a mârâi
- a molfăi
- a mormăi
- a murmura
- a blodogori
- a bufni
- a dondăni
- a mogorogi
- a mondăni
- a mormoti
- a morocăni
- a slomni
- a tolocăni
- a pâtcăi
- a șondoroi
- a aiura
- a vorbi într-aiurea
- a delira
- a vorbi incoerent
- a vorbi încurcat
- a spune prostii
Sinonime Apropiate
- bombăni - a mormăi, a bâigui, a îngăima
- murmura - a șopti, a bâigui, a boscorodi, a bolborosi, a bombăni, a crâcni, a cârti, a mormăi, a susura
- bolborosi - a mormăi, a bâigui, a bâlbâi, a îngăima
- mormăi - a bolborosi, a bombăni, a îngăima, a mârâl, a murmura, a îndruga
- bălmăji - a încurca, a amesteca, a bombăni
- mogorogi - a bâigui, a bolborosi
- bârâi - a cicăli, a bombăni
- bodogăneală - mormăială, bolboroseală, bâiguială, bombăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială, molestare
- dondăni - a bombăni, a bodogăni
Dex bâigui
- bâiguí 1 A vorbi fără rost sau fără temei a divaga. 2 (Mai ales bolnavi) A vorbi fără șir, în somn sau în delir a delira, a aiura. 3 (; ; membre) A face mișcări reflexe, fără nici un scop, necontrolate. 4 A (se) zăpăci, a (se) ameți de cap. 5 A se ~ de cap A deveni nebun. 6 (Rar) A se văita încet și în neștire.
- BÂIGUÍ, bấigui, IV. și A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – bolvongni „a rătăci”.
- BÂIGUÍ, bấigui, IV. și A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – bolyongni „a rătăci”.
- BÂIGUÍ, bấigui, IV. și A vorbi fără noimă, fără sens. ♦ A aiura, a delira. ♦ A îngăima, a îngâna. – bolyo(n)gni.
- A BÂIGUÍ bâigui intranz. A vorbi incoerent și confuz. /<ung. bolyogni
- BÎIGUÍ, bîigui IV. 1. A vorbi fără noimă sau temei, a spune lucruri fără înțeles, a vorbi alandala. Cuprins de o furie neputincioasă, Klapka începu să se lovească cu pumnii în cap, bîiguind. REBREANU, P. S. 99. ♦ A vorbi fără șir (în somn sau în delir); a aiura, a delira. L-a ascultat cum bîiguie în neștirea trudită a neminții lui. POPA, V. 157. 2. A vorbi încet și nedeslușit; a îngăima, a îngîna. Ca la o comandă, sutele de oameni ridicară capetele cu o mișcare parc-ar fi vrut să se scoale în picioare, bîiguind într-un singur glas, prelung ca murmurul unei furtuni trecute: Iertați-ne. REBREANU, R. II 277. (Colivescu, – cu frică bîiguind:) Ce tur-tur-turtă? ALECSANDRI, T.. 930. – și: bîiguiesc (ȘEZ. I 50). – Variantă: (regional) buiguí (ȘEZ. II 128) IV.
Antonime bâigui
- A bâigui ≠ a răspica
Sinonimul cuvântului bâigui