Sinonime însuflețire

Cuvântul „însuflețire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• entuziasm - avânt, ardoare, înflăcărare, elan, însuflețire, aprindere, înfocare, exaltare, animație
• elan - însuflețire, avânt, ardoare, fervoare, entuziasm, înflăcărare, vioiciune, pornire, impuls
• ardoare - înflăcărare, entuziasm, avânt, însuflețire
• avânt - însuflețire, elan, ardoare, patos, pornire, impuls, progres, dezvoltare, înaintare
• suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
• frenezie - pasiune, patimă, zel, extaz, delir, avânt, elan, însuflețire
• vervă - volubilitate, însuflețire, vioiciune, avânt
• flacără - flamă, pară, foc, vâlvătaie, văpaie, pălălaie, ardoare, pasiune, pornire
• animație - însuflețire, antren, vioiciune, agitație, forfotă, vânzoleală
• temperament - natură, fire, caracter, energie, elan, vitalitate, ardoare, avânt
• fierbințeală - dogoreală, arșiță, căldură, dogoare, caniculă, febră, temperatură, călduri, înflăcărare
• exaltat - entuziasmat, înflăcărat, aprins, însuflețit, avântat, zelos, nebun, ieșit din minți, țicnit
• înflăcăra - a însufleți, a entuziasma, a antrena
• entuziast - înflăcărat, avântat, însuflețit, exaltat, înfocat, ardent, aprins, pătimaș
• temperamental - avântat, înflăcărat, ardent, nervos

Dex însuflețire

• însuflețire 1 înviere. 2 Aducere la viață. 3 Prefacere a unui obiect inert în ceva dinamic. 4 Animare. 5 Entuziasmare. 6 Stimulare. 7 Încurajare.
• ÎNSUFLEȚÍRE, însuflețiri, Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație. – însufleți.
• ÎNSUFLEȚÍRE, însuflețiri, 1. Avînt, elan, entuziasm. Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri. MACEDONSKI, O. I 28. Dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire. CREANGĂ, A. 118. Oricare nălucire L-a omului simțire Aduce-nsuflețire. ALECSANDRI, P. I 178. 2. Animație, veselie. A fost o scurtă însuflețire, cînd a vorbit de copil. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Viață, viețuire. Arborii rari de pe marginea drumului, în neclintita lor însuflețire, trimeteau parcă din înălțime, cu șoapte de frunze și de vînt, ultimul «rămas bun». HOGAȘ, M. N. 52.
• însuflețire f. 1. acțiunea de a însufleți și rezultatul ei: vieață: 2. fig. animațiune.
• însuflețíre f. Acțiunea de a însufleți. Fig. Animațiune, entuziazm, curaj: a purcede cu însuflețire la luptă.
• însufleți 1 A învia. 2 A da viață. 3 A prinde viață a se anima, a se înviora. 4 A se entuziasma. 5 A stimula. 6 A preface ceva inert în ceva viu, dinamic.
• ÎNSUFLEȚÍ, însuflețesc, IV. 1. A da viață. ♦ A stimula, a da impuls, avânt. ♦ A prinde viață; a se înviora, a se anima. 2. A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. – În + suflet.

Sinonimul cuvântului însuflețire

Testează-te!