Sinonime însurare

Cuvântul „însurare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• căsătorie - mariaj, căsnicie, matrimoniu, însoțire, însurare, măritiș
• mariaj - căsătorie
• matrimoniu - căsătorie, căsnicie
• măritiș - căsătorie
• menaj - gospodărie, casă, căsătorie, căsnicie, familie
• becher - burlac, neînsurat, holtei, celibatar
• burlac - celibatar, neînsurat, flăcău, becher, cavaler
• căsătorit - familist, însurat, măritat, cununat
• familist - căsătorit, însurat, cu familie
• nuntă - cununie, căsătorie
• mire - ginere, însurățel

Dex însurare

• însurare 1 Căsătorie a unui bărbat însurat1 (1). 2 Unire. 3 Descotorosire de cineva însurat1 4 Omorâre.
• ÎNSURÁRE, însurări, Acțiunea de a (se) însura. Însurătoare. – însura.
• ÎNSURÁRE, însurări, Însurătoare. – însura.
• ÎNSURÁRE, însurări, (Învechit) Însurătoare. Abia trecură patru luni de la însurarea lui Ipolit. NEGRUZZI, S. I 54. Însurarea sa cea tainică. GORJAN, H. I 161.
• însura1 1-2 vrtf ( bărbați) A (se) căsători. 3 (Pop; ) A se ~ cu căcatul după ureche (cu buricul neuscat) A se însura prea tânăr. 4 A se uni. 5 A se descotorosi de cineva. 6 A omorî pe cineva.
• însura2 ( încălțăminte) A pingeli.
• ÎNSURÁ, însór, I. și (Despre bărbați) A (se) căsători. – Probabil *inuxorare (< uxor „soție”).
• ÎNSURÁ, însór, I. (Despre un bărbat) A lua în căsătorie o femeie; a se căsători. Se însurase cu o fată frumoasă și harnică. VLAHUȚĂ, O. A. 411. Făt-Frumos nu făcuse nuntă cînd s-a însurat. CREANGĂ, P. 102. Tatăl meu, văzîndu-se flăcău tomnatic, se însură cu jupîneasa Mărica. NEGRUZZI, S. I 246. Fă-mi cămașă de fuior, Că mi-i gîndu să mă-nsor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 365. ◊ Văd, gîndul tău se-nsoară Cu-a mea dorință. ALECSANDRI, T. II 88. ◊ Să-l port cu vorbe că l-oi însura cu Măndica. ALECSANDRI, T. I 318. Matei Basarab... îl făcu postelnic mare și îl însură cu Ilinca. BĂLCESCU, O. I 98. ◊ (Glumeț) Gînsacul, dorit de gîște, țipa cît îi lua gura... Lască te-nsor eu și pe tine acuși, măi buclucașule! CREANGĂ, P. 43.

Sinonimul cuvântului însurare

Testează-te!