Dicționar de sinonime
Sinonime întipărire
Cuvântul „întipărire” are următoarele sinonime:
întipărire ( substantiv )
- fixare
- imprimare
- urmă
- tipar
- amprentă
- impresiune
- impresie
- reflectare
- tipărire
Sinonime Apropiate
- țipar - presă, ștanță, zaț, imprimare, tipărire, text, model, șablon, calapod
- impresie - părere, opinie, sentiment, senzație, efect, urmare
- amprentă - urmă, pecete
- apariție - ivire, încolțire, arătare, naștere, publicare, tipărire, fantomă, stafie
- progenitură - descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, copil
- proiecție - reflectare, oglindire, imagine
- publica - a tipări, a edita, a imprima, a scoate
- publicație - periodic, ziar, tipăritură, organ, foaie, jurnal
- răsunet - ecou, vibrație, rezonanță, vâlvă, faimă, impresie
- râcâi - a scurma, a scormoni, a zgâria, a râma, a zgândări, a irita, a indispune
- râma - a scurma, a râcâi, a scormoni
- reieși - a rezulta, a decurge, a izvorî, a deriva, a urma
- reimprima - a republica, a retipări
- relicvă - rămășiță, vestigiu, urmă, moaște
- șan - calapod, calup, tipar, formă, șablon, model
Dex întipărire
- întipărire 1 Tipărire. 2 Urmă lăsată pe un material prin apăsare. 3 Fixare în mintea cuiva, lăsând o impresie puternică. 4 Impresie. 5 Reflectare.
- ÎNTIPĂRÍRE, întipăriri, Acțiunea de a se întipări și rezultatul ei. – întipări.
- ÎNTIPĂRÍRE, întipăriri, Acțiunea de a se întipări și rezultatul ei; urmă (lăsată pe un obiect prin apăsare); imprimare. Ciorba de lut cu apă, care fleșcăia lipită de gleznă, se ridica o dată cu talpa, apoi se descleia și recădea, păstrînd adîncă întipărirea pasului. DUMITRIU, B. F. 63. ◊ Fața Anei... cu o întipărire de suferințe, se posomorî. REBREANU, I. 20. ♦ (Astăzi rar) Urmă lăsată în mintea, în memoria, în conștiința cuiva de ceva trăit sau perceput; impresie. Mirarea și întipărirea printre bejenari fură puternice. GALACTION, O. I 283. Acea epocă de urgie a lăsat în țeară... triste întipăriri. ODOBESCU, S. II 309. Două persoane... îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.
- ÎNTIPĂRÍRE ~i f. 1) v. A ÎNTIPĂRI și A SE ÎNTIPĂRI. 2) Urmă lăsată pe un obiect prin apăsare. 3) fig. Imagine rămasă în amintire; impresie. /v. a (se) întipări
- întipărire f. impresiune.
- întipări 1 A tipări. 2 A reflecta. 3-4 A lăsa urmă într-un material prin apăsare. 5-6 A se fixa în mintea cuiva, lăsând o impresie puternică a (se) imprima.
- ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, IV. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări.