Dicționar de sinonime
Sinonime întunec
Cuvântul „întunec” are următoarele sinonime:
întunec ( substantiv )
- beznă
- întunecare
- întunecime
- întuneric
- negură
- obscuritate
Sinonime Apropiate
- întunecime - întuneric, obscuritate, beznă, întunecare, negură, noapte
- negură - ceață, pâclă, obscuritate, beznă, întuneric, întunecime
- întuneric - întunecime, noapte, beznă, obscuritate, tenebre, incultură, primitivism, ignoranță
- beznă - întuneric, obscuritate, tenebre, întunecime
- noapte - întuneric, beznă, întunecime, obscuritate
- eclipsă - întunecare, întunecime, umbră, obscuritate
- tenebre - beznă, întuneric, obscuritate
- umbră - obscuritate, întunecime, răcoare, fantomă, spectru, nălucă, stafie, iluzie, aparență
- obscuritate - întuneric, beznă, confuzie, anonimat, mediocritate
- fum - fumăraie, fumegai, negură, ceață, întunecare
- penumbră - semiîntuneric, semiobscuritate
- încețoșa - a întuneca, a se înnegura
- înnegura - a întuneca, a încețoșa, a se posomori
- întrista - a amărî, a indispune, a îndurera, a mâhni, a supăra, a necăji, a întuneca, a posomorî, a înnegura
- întuneca - a amurgi, a se însera, a se înnopta, a cădea noaptea, a se înnegura, a se înnora, a se mohorî, a se posomorî, a se întrista
Dex întunec
- întunec (Rar; ) Întuneric (1).
- ÎNTÚNEC (Rar) Întuneric. Apuse-a zilei rază; Lovirele-n întunec mai groaznic scînteiază. NEGRUZZI, S. II 83.
- ÎNTÚNEC Întuneric. – Postverbal al lui întuneca.
- întúnec, a -á v. tr. (lat. in-túnico, -áre, îmbrac c’o tunică, de unde rom. „acoper cu nourĭ”, ca și núbere, a se acoperi cu vălu de mireasă, a se mărita, d. nubes, nour; sic. ammantarisi, a se încotoșmăna, a se înoura; it. appannare, a acoperi cu un postav, a împainjini ochiĭ, a turbura mintea; bg. oblačam, d. oblak, nour; sîrb. oblačiti se, a se îmbrăca, a se întuneca, d. oblak, nour, oblaka, haĭnă. Cp. și cu pv. barbachino, taragnino, pînză de painjin, nour supțire, negură). Acoper cu nourĭ, fac să nu maĭ strălucească: nouriĭ aŭ întunecat soarele. V. refl. Perd din lumină, din strălucire: soarele, diamantele s’aŭ întunecat. Mă cam înegresc: rufele s’aŭ întunecat în apa asta. Fig. Mă posomorăsc, mă întristez orĭ mă înfuriĭ: fața i s’a întunecat cînd a auzit. Se întunecă (v. impers.), se face întuneric, se înoptează. – Vechĭ untunec, Ps. S. -rec.