Dicționar de sinonime
Sinonime înnegura
Cuvântul „înnegura” are următoarele sinonime:
înnegura ( verb )
- a întuneca
- a încețoșa
- a se posomori
Alte sinonime:
- întrista
- mâhni
- posomorî
- înnora
- a se încețoșa
- împăienjeni
- a se închide
- a se înnora
- a se întuneca
- a se mohorî
- a se posomorî
- a [se] împăienjeni
- a [se] încețoșa
- a [se] păienjeni
- a [se] tulbura
- a [se] voala
- a [se] pupăza
- a acoperi
- a posomorî
- a întrista
- a deveni melancolic
Sinonime Apropiate
- încețoșa - a întuneca, a se înnegura
- întrista - a amărî, a indispune, a îndurera, a mâhni, a supăra, a necăji, a întuneca, a posomorî, a înnegura
- întuneca - a amurgi, a se însera, a se înnopta, a cădea noaptea, a se înnegura, a se înnora, a se mohorî, a se posomorî, a se întrista
- împăienjeni - a se încețoșa, a se înnegura
- neguros - cețos, pâclos, înnegurat, întunecat, întunecos, obscur, confuz, haotic, neclar
- cețos - încețoșat, înnegurat, nebulos, neguros, pâclos, mohorât, tulbure
- mohorî - a se întuneca, a se posomori, a se înnora, a se închide
- rătăcit - răzleț, hoinar, tulburat, întunecat, vagabond
- tenebros - întunecat, sumbru, neguros, misterios, neclar, tainic, ascuns, învăluit
- umbri - a adumbri, a întuneca
- ermetic - etanș, bine închis, obscur, întunecat, ascuns
- înnegri - a cerni, a smoli, a întuneca, a ponegri, a defăima, a huli, a denigra, a calomnia, a se bronza
- înnopta - a se întuneca, a cădea noaptea, a mânea, a petrece (noaptea)
- insera - a se întuneca, a amurgi, a scăpăta
- întunecime - întuneric, obscuritate, beznă, întunecare, negură, noapte
Dex înnegura
- înnegura 1-2 ( cer) A (se) acoperi cu negură, cu ceață. 3-4 (; oameni) A căpăta o expresie tristă a se întuneca. 5-6 ( privire) A (se) împăienjeni.
- ÎNNEGURÁ, înnegurez, I. și A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. ♦ (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.
- ÎNNEGURÁ, înnegurez, I. 1. A acoperi cu negură, cu ceață. Aburii, înălțîndu-se de pe apă, începeau a înnegura orizontele amurgit. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Singurul nor care înnegură astă viață lină, fu peste doi ani... moartea bunicăi. NEGRUZZI, S. I 110. ◊ Soarele cade roșu, mărit, printre nori, dincolo de dealul care s-a înnegurat ca o umbră. CAMIL PETRESCU, O. I 296. () În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24. 2. (Despre persoane, fața sau privirea lor) A căpăta o expresie tristă, a se întuneca. Ochii căprii ai lui Tudor se înnegurară. SADOVEANU, O. VII 66. ◊ Dinspre fluviu se arătă o mașină... ochii se întoarseră într-acolo, urmărind-o, și ca un semn rău înnegură obrazurile. CAMILAR, N. I 258. Taci, măicuța me, Nu mă-nnegura, Că te-oi blăstăma. ȘEZ. II 83. ♦ (Despre ochi sau privire) A se tulbura, a se împăienjeni. I se înnegură privirea, dar pe urmă văzu limpede. SADOVEANU, O. VII 54.
Antonime înnegura
- A (se) înnegura ≠ a (se) însenina, a (se) înveseli, a se învoioșa, a se lumina