Dicționar de sinonime
Sinonime învrăjbire
Cuvântul „învrăjbire” are următoarele sinonime:
învrăjbire ( substantiv )
- neînțelegere
- dușmănie
- animozitate
- ceartă
- conflict
- dezacord
- dezbinare
- diferend
- discordie
- discuție
- disensiune
- dispută
- divergență
- gâlceavă
- litigiu
- vrajbă
- zâzanie
- price
- pricină
- sfadă
- cârcotă
- dihonie
- râcă
- harță
- pricaz
- scârbă
- toi
- bucluc
- hâră
- poancă
- sfădălie
- zoală
- poară
- șcort
- dezunire
- gâlcevire
- împoncișare
- județ
- neașezare
- neunire
- pâră
- pricinuire
- pricire
- prigoană
- prigonire
- zavistie
- zurbavă
- filonichie
- ciocnire
- ostilitate
- pornire
- ură
- vrăjmășie
- inimiciție
- pică
- pizmă
- pizmuire
- poxie
- mozavirie
- neprietenie
- patos
- scandală
- urâciune
- vrăjbie
- rancoare
- inamiciție
Sinonime Apropiate
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
- hâră - ceartă, sfadă, zâzanie, murdărie
- harță - ceartă, conflict, ciocnire
- incident - întâmplare, eveniment, episod, peripeție, aventură, conflict, ciocnire, disensiune, obiecție
- schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- securitate - apărare, protecție, pază, siguranță, oblăduire
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- șandrama - baracă, magherniță, colibă, dărăpănătură
- șopru - șură, baracă
- zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
- zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
Dex învrăjbire
- învrăjbire 1 Dușmănie. 2 Degradare a relațiilor cu cineva până la dușmănie învrăjbit1 (2), învrăjbitură. 3 Instigare la vrajbă învrăjbit1 (3), învrăjbitură (3), învrăjmășire (5), învrăjmîșit1 (5). 4 Semănare a discordiei între oameni învrăjbit1 (4), învrăjbitură (4). 5 Animozitate (2). 6 Pedeapsă.
- ÎNVRĂJBÍRE, învrăjbiri, Acțiunea de a (se) învrăjbi și rezultatul ei; dușmănie, vrajbă. – învrăjbi.
- ÎNVRĂJBÍRE, învrăjbiri, Acțiunea de a se învrăjbi și rezultatul ei; dușmănie, vrajbă. Dădu ca pildă de învrăjbire pe feciorul Glanetașului. REBREANU, I. 77. Învrăjbirea din ziua aceea dură multă vreme. DUNĂREANU, CH. 73. Și-a vîrît coada între dînșii diavolul învrăjbirii. ISPIRESCU, U. 2.
- învrăjbi 1 A ajunge să fie în vrajbă, în dușmănie cu cineva a se învrăjmăși (4). 2 A semăna vrajbă, discordie, dușmănie a învrăjmăși (5). 3 A face pe altul dușman. 4-5 A (se) înfuria. 6 A speria. 7 A instiga la vrajbă.
- ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, IV. 1. A intra în vrajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși. ♦ A semăna vrajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși. 2. și A (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta. – În + vrajbă.
Sinonimul cuvântului învrăjbire