Dicționar de sinonime
Sinonime harță
Cuvântul „harță” are următoarele sinonime:
hartă ( substantiv )
- ceartă
- conflict
- ciocnire
Alte sinonime:
- mapă
harță ( substantiv )
- ceartă
- conflict
- ciocnire
Alte sinonime:
- încăierare
- animozitate
- arțag
- bătălie
- dezacord
- dezbinare
- diferend
- discordie
- discuție
- disensiune
- dispută
- divergență
- gâlceavă
- învrăjbire
- litigiu
- luptă
- neînțelegere
- război
- vrajbă
- zâzanie
- hărțuială
- hărțuire
- bătaie
- harț
- harțag
Sinonime Apropiate
- ciondăneală - ceartă, conflict, harță
- conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
- luptă - război, bătălie, conflict, înfruntare, ciocnire, conflagrație, încăierare, harță, bătaie
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
- zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
- incident - întâmplare, eveniment, episod, peripeție, aventură, conflict, ciocnire, disensiune, obiecție
- dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
- dihonie - neînțelegere, sfadă, conflict, ceartă
- discordie - neînțelegere, conflict, ceartă
- altercație - ceartă, conflict, dispută
- război - bătălie, luptă, conflagrație, conflict, măcel, ceartă, vrajbă, neînțelegere
- răspăr - opoziție, împotrivire, răfuială, conflict
Dex harță
- harță 1 Ciocnire între avangărzi sau între mici grupuri militare potrivnice. 2 Detașament însărcinat să oprească înaintarea dușmanilor prin ușoare încăierări. 3 Încăierare. 4 Duel. 5 Război. 6 (Pop) Răzmeriță. 7 Ceartă.
- HÁRȚĂ Încăierare; ceartă. ♦ Ciocnire între avangărzi sau între (mici) grupuri militare potrivnice. – Din harc.
- HÁRȚĂ 1. Încăierare, ceartă, sfadă. Dar el nu caută harță nimănui; așa-i firea lui, blîndă și împăciuitoare. GALAN, Z. R. 82. A îndrăznit să se ieie la harță cu unul din băietanii cei mari de la școală. SADOVEANU, N. F. 155. I-a venit poftă să se prindă la harță cu noi, grăi Lică. SLAVICI, O. I 132. 2. (Învechit) Încăierare ușoară, ciocnire între avangărzile sau între detașamentele armatelor potrivnice. Mihai, ce se aflase mereu la avangardă, porni iute înainte cu romînii săi ca să dea harță vrăjmașului și să-l împiedice a trece podul. BĂLCESCU, O. II 122. – Variantă: harț (SADOVEANU, N. P. 381)
- HÁRȚĂ ~e f. 1) Ceartă însoțită de bătaie; încăierare. 2) înv. Ciocnire armată ușoară între două detașamente dușmane. /<ung. harc
- harță f. Mold. luptă voinicească, încăierare: la harță pornește POP. .
- hárță f., pl. e (d. harț). Vechĭ. Încăĭerare, luptă mică. Luptă, bătălie. Azĭ. Ceartă, sfadă: a avea gust de harță, a te lua la harță cu cineva.
- ártă2 harță
- HARȚ harță.