Sinonime râcă

Cuvântul „râcă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
• dihonie - neînțelegere, sfadă, conflict, ceartă
• zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
• gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
• conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
• discordie - neînțelegere, conflict, ceartă
• război - bătălie, luptă, conflagrație, conflict, măcel, ceartă, vrajbă, neînțelegere
• zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
• hâră - ceartă, sfadă, zâzanie, murdărie
• harță - ceartă, conflict, ciocnire
• ciondăneală - ceartă, conflict, harță
• dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
• diferend - neînțelegere, conflict
• disensiune - neînțelegere, gâlceavă, dezacord, conflict
• divergență - neînțelegere, conflict, gâlceavă

Dex râcă

• râcă1 1 Gropiță în pământ la unele jocuri de copii. 2 Groapă mică prin care sunt delimitate două terenuri de fânaț. 3 Partea inferioară a piciorului găinii râcâitoare (4). 4 Ceartă (1). 5 A căuta (cuiva) ~ A căuta (cuiva) prilej de ceartă cu orice preț. 6 A purta (cuiva) ~ A purta (cuiva) dușmănie. 7 A se pune în ~ (cu cineva) A se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. 8 A băga ~ A învrăjbi. 9 Persoană care provoacă ceartă.
• râcă2 Arșic (la jocul de copii).
• râcă3 1 Râcă-râcă, râre-râre Iute- iute. 2 Gata-gata.
• RẤCĂ Ceartă, sfadă. ◊ A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi ( „a răcni” < ) (derivat regresiv).
• RÂCĂ f. rar Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); sfadă; ceartă; gâlceavă. ◊ A purta cuiva ~ a purta cuiva dușmănie. A căuta (cuiva) ~ a căuta (cuiva) motiv de ceartă. /v. a râcâi
• RÎ́CĂ (Regional) Ceartă; sfadă. ◊ A purta (cuiva) rîcă = a purta (cuiva) dușmănie. Credea că mai țin minte și că-i port rîcă. C. PETRESCU, C. V. 105. A se pune rîcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luîndu-se la ceartă.
• rî́că f., pl. ĭ (d. a rîcăi saŭ rîcîi). Mold. Munt. Rar. Ceartă, sfadă: a se lua la rîcă. Brîncă: ĭ-a dat o rîcă.

Sinonimul cuvântului râcă

Testează-te!