Dicționar de sinonime
Sinonime învrăjbit
Cuvântul „învrăjbit” are următoarele sinonime:
învrăjbit ( adjectiv )
- certat
- dezbinat
- supărat
- despărțit
Sinonime Apropiate
- regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
- trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
- incomod - supărător, jenant, neplăcut, inconvenabil, stânjenitor
- inseparabil - nedespărțit, neseparabil, organic, indisolubil
- iritant - enervant, neplăcut, supărător
- izolat - separat, detașat, despărțit, răzlețit, retras, singuratic, însingurat, solitar, sihăstrii
- îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
- jenant - neplăcut, incomod, supărător, penibil, stânjenitor
- mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
- mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
- neplăcut - rău, dezagreabil, respingător, supărător, displăcut, antipatic, dezgustător, infect, scârbos
- agasant - supărător, enervant
- amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
- compartiment - domeniu, sferă, sector, arie, despărțitură
- dezagreabil - neplăcut, supărător, respingător, antipatic
Dex învrăjbit
- învrăjbit2, ~ă 1 a Care este în vrajbă cu cineva îndușmănit, învrăjmășit. 2 a Certat cu cineva. 3-4 a, ( oameni și manifestările lor) (Care este) plin de dușmănie. 5 a Înfuriat. 6 a Instigat la revoltă.
- învrăjbit1 1 Dușmănie. 2-4 Îvrăjbire (2-4). 5 Animozitate (2). 6 Pedeapsă.
- ÎNVRĂJBÍT, -Ă, învrăjbiți, -te, Care este în vrajbă, certat cu cineva; înfuriat, mâniat, întărâtat. – învrăjbi.
- ÎNVRĂJBÍT, -Ă, învrăjbiți, -te, Care se află în raporturi de dușmănie; certat. Veneau oameni învrăjbiți între ei și pentru lucruri de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. 293. Pe Golea nu vi-l dau vouă, Că și turci și arnăuți Tot de Golea sînt bătuți Și cu Golea învrăjbiți. TEODORESCU, P. P. 586.
- învrăjbi 1 A ajunge să fie în vrajbă, în dușmănie cu cineva a se învrăjmăși (4). 2 A semăna vrajbă, discordie, dușmănie a învrăjmăși (5). 3 A face pe altul dușman. 4-5 A (se) înfuria. 6 A speria. 7 A instiga la vrajbă.
- ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, IV. 1. A intra în vrajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși. ♦ A semăna vrajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși. 2. și A (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta. – În + vrajbă.