Dicționar de sinonime

Sinonime învrăjbit

Cuvântul „învrăjbit” are următoarele sinonime:

învrăjbit ( adjectiv )
  • certat
  • dezbinat
  • supărat
  • despărțit


Sinonime Apropiate

  • regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
  • trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
  • incomod - supărător, jenant, neplăcut, inconvenabil, stânjenitor
  • inseparabil - nedespărțit, neseparabil, organic, indisolubil
  • iritant - enervant, neplăcut, supărător
  • izolat - separat, detașat, despărțit, răzlețit, retras, singuratic, însingurat, solitar, sihăstrii
  • îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
  • jenant - neplăcut, incomod, supărător, penibil, stânjenitor
  • mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
  • mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
  • neplăcut - rău, dezagreabil, respingător, supărător, displăcut, antipatic, dezgustător, infect, scârbos
  • agasant - supărător, enervant
  • amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
  • compartiment - domeniu, sferă, sector, arie, despărțitură
  • dezagreabil - neplăcut, supărător, respingător, antipatic

Dex învrăjbit

  • învrăjbit2, ~ă 1 a Care este în vrajbă cu cineva îndușmănit, învrăjmășit. 2 a Certat cu cineva. 3-4 a, ( oameni și manifestările lor) (Care este) plin de dușmănie. 5 a Înfuriat. 6 a Instigat la revoltă.
  • învrăjbit1 1 Dușmănie. 2-4 Îvrăjbire (2-4). 5 Animozitate (2). 6 Pedeapsă.
  • ÎNVRĂJBÍT, -Ă, învrăjbiți, -te, Care este în vrajbă, certat cu cineva; înfuriat, mâniat, întărâtat. – învrăjbi.
  • ÎNVRĂJBÍT, -Ă, învrăjbiți, -te, Care se află în raporturi de dușmănie; certat. Veneau oameni învrăjbiți între ei și pentru lucruri de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. 293. Pe Golea nu vi-l dau vouă, Că și turci și arnăuți Tot de Golea sînt bătuți Și cu Golea învrăjbiți. TEODORESCU, P. P. 586.
  • învrăjbi 1 A ajunge să fie în vrajbă, în dușmănie cu cineva a se învrăjmăși (4). 2 A semăna vrajbă, discordie, dușmănie a învrăjmăși (5). 3 A face pe altul dușman. 4-5 A (se) înfuria. 6 A speria. 7 A instiga la vrajbă.
  • ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, IV. 1. A intra în vrajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși. ♦ A semăna vrajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși. 2. și A (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta. – În + vrajbă.


Sinonimul cuvântului învrăjbit

Sinonimul cuvântului învrăjbit


Testează-te!