Dicționar de sinonime

Sinonime știrbat

Cuvântul „știrbat” are următoarele sinonime:

știrbat ( adjectiv )
  • ciobit
  • ciocnit
  • știrb
  • știrbit
  • tocit


Sinonime Apropiate

  • știrb - ciobit, rupt, ciocnit
  • ciobit - ciocnii, știrb, știrbit
  • intact - neatins, neștirbit, întreg, nevătămat, teafăr
  • întreg - complet, integral, deplin, neatins, total, intact, neștirbit, nestricat, sănătos
  • deplin - de tot, în întregime, pe de-a-ntregul, cu totul, complet, în mod desăvârșit, perfect, neștirbit, desăvârșit
  • spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
  • uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
  • cercetător - iscoditor, atent, scotocitor, om de știință, erudit
  • ciobi - a știrbi
  • ciocni - a lovi, a bate, a bocăni, a pocăni, a (se) izbi, a (se) tampona, a ciobi, a știrbi, a crăpa
  • nou - recent, actual, modern, proaspăt, neuzat, nefolosit, netocit, nepurtat, neîncercat
  • abrutizat - dezumanizat, animalizat, îndobitocit
  • vechi - trecut, depășit, antic, vetust, perimat, bătrân, folosit, uzat, deteriorat

Dex știrbat

  • știrbat, ~ă știrbit
  • ȘTIRBÁT, -Ă știrbit.
  • știrba știrbi
  • știrbi 1-2 (rar ) ( oameni și animale) A deveni știrb (1) a (se) știrboci (1-2). 3-4 ( vase sau alte obiecte) A face să rămână (sau a rămâne) fără (o bucățică din) margine a (se) ciobi (1), a (se) sparge. 5-6 ( unelte tăioase) A face să piardă (sau a-și pierde) o părticică din tăiș. 7-8 ( unelte tăioase) A (se) toci. 9-10 A (se) trunchia. 11 A diminua valoarea, prestigiul cuiva sau a ceva. 12 (; un drept, o lege ) A nesocoti.
  • știrbit, ~ă 1-2 , (Rar) Știrb (1-2). 3-6 Știrb (6-9). 7 Diminuat ca însemnătate, ca valoare 8 (; un drept, o lege ) Care este nesocotit încălcat.
  • ȘTIRBÍ, știrbesc, IV. 1. A pierde unul sau mai mulți dinți; a deveni știrb. 2. (Despre vase de gospodărie și alte obiecte) A pierde o bucățică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăișului; a se toci; a se ciunti. ◊ Am știrbit o farfurie. 3. A diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva. – Din știrb.
  • ȘTIRBÍT, -Ă, știrbiți, -te, 1. Cu marginea știrbită; tocit; ciobit. ♦ Ciuntit, trunchiat. 2. Micșorat, diminuat ca însemnătate, ca valoare; (despre o lege, un drept etc.) încălcat, nesocotit. – știrbi.


Sinonimul cuvântului știrbat

Sinonimul cuvântului știrbat


Testează-te!