Sinonime știrbire

Cuvântul „știrbire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
• harță - ceartă, conflict, ciocnire
• hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
• incident - întâmplare, eveniment, episod, peripeție, aventură, conflict, ciocnire, disensiune, obiecție
• izbitor - frapant, țipător, izbitură, lovitură, lovire, ciocnire, plesnitură
• încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
• lovitură - izbitură, coliziune, tamponare, ciocnire, nenorocire, necaz, neșansă, ghinion, noroc
• meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
• bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie
• bătălie - luptă, război, confruntare, ciocnire, campanie
• conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
• cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
• defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
• depreciere - degradare, devalorizare, subminare, scădere, pierdere
• percuție - lovire, ciocnire, izbire, instrument muzical

Dex știrbire

• știrbire 1 Pierdere a dinților la oameni și la animale știrboceală. 2 Ciobire (parțială sau totală) a marginii la vase sau la alte obiecte. 3 Pierdere a unei bucăți din tăișul instrumentelor tăioase. 4 Tocire a instrumentelor tăioase. 5 Trunchiere (5). 6 Diminuare a valorii, a prestigiului cuiva sau a ceva știrbitură (6). 7 încălcare a unei legi, a unui drept știrbitură (7).
• ȘTIRBÍRE, știrbiri, Acțiunea de a (se) știrbi și rezultatul ei. – știrbi.
• ȘTIRBÍRE, știrbiri, Acțiunea de a (se) știrbi și rezultatul ei.
• știrba știrbi
• știrbi 1-2 (rar ) ( oameni și animale) A deveni știrb (1) a (se) știrboci (1-2). 3-4 ( vase sau alte obiecte) A face să rămână (sau a rămâne) fără (o bucățică din) margine a (se) ciobi (1), a (se) sparge. 5-6 ( unelte tăioase) A face să piardă (sau a-și pierde) o părticică din tăiș. 7-8 ( unelte tăioase) A (se) toci. 9-10 A (se) trunchia. 11 A diminua valoarea, prestigiul cuiva sau a ceva. 12 (; un drept, o lege ) A nesocoti.
• ȘTIRBÍ, știrbesc, IV. 1. A pierde unul sau mai mulți dinți; a deveni știrb. 2. (Despre vase de gospodărie și alte obiecte) A pierde o bucățică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăișului; a se toci; a se ciunti. ◊ Am știrbit o farfurie. 3. A diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva. – Din știrb.

Sinonimul cuvântului știrbire

Testează-te!