Dicționar de sinonime
Sinonime țăcăneală
Cuvântul „țăcăneală” are următoarele sinonime:
țăcăneală ( substantiv )
- păcănit
- țăcănit
- aiureală
- alienare
- alienație
- boală mintală
- demență
- nebunie
- sminteală
- smintire
- țicneală
- zăpăceală
- păcăneală
- păcănire
- păcănitură
- pârâitură
- răpăit
- șuierat
- șuierătură
- țăcănire
- țăcănitură
Sinonime Apropiate
- sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
- schizofrenie - demență, scrânteală, nebunie, sminteală
- aiureală - delir, zăpăceală, sminteală, absurditate, tâmpenie
- alienație - nebunie, sminteală, țâcneală, folie
- demență - nebunie, sminteală
- babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
- bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură
- fluierătură - șuierătură, fluierat, șuierat
- manie - idee fixă, obsesie, țicneală, aiureală, psihoză
- stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
- zburdălnicie - neastâmpăr, zbenguială, vioiciune, voioșie, joacă, nebunie
- greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
- harababură - dezordine, învălmășeală, haos, babilonie, aiureală
- moft - capriciu, răsfăț, fason, fandoseală, fiță, nazuri, fleac, bagatelă, aiureală
- nerozie - prostie, neghiobie, inepție, nătângie, imbecilitate, boroboață, poznă, năzbâtie, nebunie
Dex țăcăneală
- ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. 2. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + -eală.
- ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. ◊ Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + -eală.
- ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, Faptul de a țăcăni; țăcănit. Se aude mereu un zgomot neîntrerupt, un fel de țăcăneală cadențată. BART, S. M. 49. Ea auzi țăcăneala unui pas de cal. CARAGIALE, S. 31. ◊ (Rar) Pe (la sau în) țăcăneală = țăcănind ritmic. Pe cît de gros și de voinic e Pitache, pe atît de uscat și de pipernicit e Năiță... Dar merg în pas la țăcăneală. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59. Tovarășul meu... începu și el să tropote în fața mea, jucînd foarte serios și pe țăcăneală. ODOBESCU, S. III 251.
- țăcăneală f. tropot: poștalionul înainta pe țăcăneală OD.
- țăcăneálă f., pl. elĭ. Mers țăcănit, trap saŭ buĭestru a lene. La țăcăneală, în mers țăcănit.
- țăcăneală, -neli.
- ȚĂCĂNEÁLĂ s. v. aiureală, alienare, alienație, boală mintală, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, zăpăceală.
- ȚĂCĂNEÁLĂ s. 1. v. păcănit. 2. v. țăcănit.
- țăcăneală AIUREALĂ. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENȚĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.
- ȚĂCĂNEALĂ 1. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (O ~ ritmică de arme.) 2. țăcănit. (~ mașinii de scris.)