Dicționar de sinonime
Sinonime ținc
Cuvântul „ținc” are următoarele sinonime:
ținc ( substantiv )
- prășilă
- progenitură
- pui
- șliț
Sinonime Apropiate
- pui - progenitură, prăsilă, copil, făt
- săpat - prașilă
- schilav - infirm, neputincios
- slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
- special - deosebit, aparte, distinct, excepțional, singular, unic
- tipic - specific, caracteristic, propriu, particular, distinct, reprezentativ
- fler - intuiție, instinct, perspicace, miros
- impotent - neputincios, incapabil, emasculat
- inapt - nepotrivit, incapabil, neputincios
- incapabil - neputincios, nepriceput, nevrednic, incompetent, prost
- ineficace - ineficient, nepractic, neputincios, fără rost, zadarnic
- laur - dafin, ciumăfaie, glorie, cinste, faimă, distincție
- nevolnic - neputincios, incapabil
- aparte - separat, deosebit, distinct, special, singular, insolit
- bolnav - suferind, infirm, beteag, neputincios, incapabil
Dex ținc
- ȚINC1, țincuri, Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din Zinke.
- ȚINC2 țânc.
- ȚINC, țincuri, Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scînduri, alternînd cu cîte o crestătură, pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scînduri.
- ȚINC ~uri n. Fiecare dintre proeminențele executate la extremitatea a două scânduri care se îmbină, una intrând în golurile celeilalte. /<germ. Zinke
- ținc m. Mold. Tr. 1. cățeluș; țincul pământului, șuiț; 2. fam. prunc: un ținc să te înșele AL. .
- ținc, V. țînc.
- ȚÂNC, țânci, (; uneori ) Copilaș, băiețaș. – Din cenk.
- ȚÎNC, țînci, 1. (Învechit și popular) Puiul anumitor animale (mai ales puiul de cîine, cățel). ◊ Compus: țîncul-pămîntului = cățelul-pămîntului, cățel (3). 2. (Uneori cu sens depreciativ) Copil (mai ales băiat) mic; plod. La noi se uită curios, mușcînd dintr-un măr, un țînc numai de-o șchioapă. SADOVEANU, O. VII 200. Pe-o mîrțoagă, dintr-o gură de dăsagă Atîrnată de oblînc, Fără scîncet, cu sfială Iese negru la iveală, Numai cît o portocală, Un căpșor mirat de țînc. TOPÎRCEANU, P. O. 37. Un țînc de vreo șapte ani, un țăran în miniatură, scobora niște capre devale. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. ◊ (Urmat de determinări arătînd ființa la care se referă) Da’ frați mai ai? – Am. Iaca, țîncul ista de soră. SADOVEANU, O. VII 218.