Sinonime aburca

Cuvântul „aburca” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• cocoța - a se cățăra, a se urca, a se sui, a parveni
• sui - a urca, a se înălța, a se cățăra, a se ridica, a (se) majora, a (se) mări, a crește, a spori, a înainta
• înălța - a ridica, a sui, a urca, a sălta, a crește, a spori, a (se) mări, a clădi, a construi
• majorare - sporire, mărire, creștere, dezvoltare, ridicare, urcare
• ascensiune - suiș, înălțare, suire, ridicare, urcare, promovare, creștere, progres
• escalada - a urca, a sui, a se cățăra, a trece, a sări, a depăși
• poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
• prolix - încâlcit, confuz, neclar, încurcat
• sălta - a ridica, a înălța, a sări, a zvâcni, a țâșni, a crește, a se dezvolta
• strâmtoare - defileu, chei, pas, trecătoare, îngustime, impas, încurcătură, dificultăți, presiune
• strâmtorat - stingherit, jenat, încurcat, apăsat, presat
• suiș - urcuș, urcare
• suitor - ascendent, progresiv, agățător, urcător
• babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
• bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură

Dex aburca

• aburca 1-2 A (se) urca.
• ABURCÁ, abúrc, I. și A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – urca.
• ABURCÁ, abúrc, I. și A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – urca.
• ABURCÁ, abúrc, I. 1. A se urca, a se sui; a se cățăra. Jder bătrînul se aburcă în șa cu destulă ușurință pentru cei cincizeci și cinci de ani ai lui. SADOVEANU, F. J. 66. Încalecă pe cal și se aburcă cu dînsul în înaltul cerului. SBIERA, P. 55. Începe a se aburca pe cireș în sus. CREANGĂ, A. 49. ◊ S-a topit amurgul plin ca o făclie, Tighelind cu aur norii de nămol, Și acu se-aburcă seara peste deal Domol. DEȘLIU, N. 51. ♦ A ajuta pe cineva să se urce; a urca. Îl aburcă de subsuori pe trepte. SADOVEANU, Z. C. 345. 2. A ridica, a lua în spinare. Bator era un animal bun și blînd, așa că taica Visalon aburca adeseori pe nepotul său Traian de-a călarea și-l proptea zîmbind. VORNIC, O. 156. Oșlobanu ia atunci lemnele din carul omului... apoi, săltîndu-le și aburcîndu-le cam anevoie, le umflă în spate. CREANGĂ, A. 83.
• ABURCÁ, abúrc, I. și A (se) urca, a (se) sui cățărându-se; a (se) ridica.
• A SE ABURCÁ mă abúrc intranz. A se urca cu greu; a se cățăra. ~ în copac. /Orig. nec.
• A ABURCÁ abúrc tranz. 1) A face să se aburce. 2) (greutăți mari) A ridica, depunând eforturi mari. ~ sacul plin în spate. /Orig. nec.

Sinonimul cuvântului aburca

Testează-te!