Dicționar de sinonime

Sinonime adunătură

Cuvântul „adunătură” are următoarele sinonime:

adunătură ( substantiv )
  • ceată
  • șleahtă
  • strânsură
  • mulțime
  • gloată
Alte sinonime:
  • scursură
  • zbor
  • grup
  • bandă
  • clan


Sinonime Apropiate

  • gloată - mulțime, ceată, buluc, grămadă, pâlc, adunătură, plebe, vulg
  • turmă - cireadă, ceată, cârd, mulțime, grup, gloată
  • legiune - regiment, unitate, armată, mulțime, ceată, grup, gloată
  • oaste - armată, oștire, serviciu militar, cătănie, ceată, mulțime, gloată
  • droaie - mulțime, ceată, grup, grămadă, gloată, duium, liotă
  • șleahtă - bandă, grup, adunătură
  • grămadă - vraf, maldăr, morman, movilă, aglomerare, teanc, purcoi, strânsură, mulțime
  • grup - ceată, bandă, buluc, cârd, droaie, gloată, trupă, grămadă, pâlc
  • haită - (deprec.) grup, ceată, turmă, gloată, câine, potaie, cățea
  • hoardă - ceată, șleahtă, ordie, grup, bandă, trib
  • buluc - grămadă, ceată, gloată
  • bandă - gașcă, coterie, clică, clan, cârdășie, ceată, șleahtă, fâșie, ștaif
  • laie - ceată, gloată, grup, grămadă
  • potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
  • spuză - cenușă, puzderie, grămadă, mulțime, droaie

Dex adunătură

  • adunătu 1 Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate. 2 (Rar) Adunare (15). 3 Grămadă de oameni (fără valoare) adunați din întâmplare strânsură.
  • ADUNĂTÚRĂ, adunături, 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. Grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + -ătură.
  • ADUNĂTÚRĂ, adunături, 1. Tot format prin adunarea laolaltă a unor obiecte diferite (și disparate); grămadă nesistematizată. strînsură. Dinspre Bărăgan se auzea urletul ploii care se apropia. Trăsnetele plesneau și mai dese; fulgerele se-ncrucișau, iar tunetele despresurau adunătura norilor, spărgîndu-i în șuvoaie mari de apă. MIHALE, O. 208. 2. (De obicei peiorativ) Grămadă de oameni adunați din întîmplare, fără să formeze un tot omogen; gloată. Cumetrele și nevestele tinere din sobor... și toată adunătura de bărbați și de femei... se încolonaseră după dricuri. G. M. ZAMFIRESCU SF. M N. II 230. Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari. – Ei auzi! Vedea-i-aș mari, Parcă trece-adunătură De tătari! COȘBUC, P. I 227. D-apoi călugării? O adunătură de zamparagii dugliși din toată lumea. CREANGĂ, A. 120.
  • ADUNĂTÚRĂ, adunături, 1. Tot format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. Grămadă de oameni adunați din întâmplare; gloată. – Din aduna + -(ă)tură.


Sinonimul cuvântului adunătură

Sinonimul cuvântului adunătură


Testează-te!