Dicționar de sinonime
Sinonime adunătură
Cuvântul „adunătură” are următoarele sinonime:
adunătură ( substantiv )
- ceată
- șleahtă
- strânsură
- mulțime
- gloată
Alte sinonime:
- scursură
- zbor
- grup
- bandă
- clan
Sinonime Apropiate
- gloată - mulțime, ceată, buluc, grămadă, pâlc, adunătură, plebe, vulg
- turmă - cireadă, ceată, cârd, mulțime, grup, gloată
- legiune - regiment, unitate, armată, mulțime, ceată, grup, gloată
- oaste - armată, oștire, serviciu militar, cătănie, ceată, mulțime, gloată
- droaie - mulțime, ceată, grup, grămadă, gloată, duium, liotă
- șleahtă - bandă, grup, adunătură
- grămadă - vraf, maldăr, morman, movilă, aglomerare, teanc, purcoi, strânsură, mulțime
- grup - ceată, bandă, buluc, cârd, droaie, gloată, trupă, grămadă, pâlc
- haită - (deprec.) grup, ceată, turmă, gloată, câine, potaie, cățea
- hoardă - ceată, șleahtă, ordie, grup, bandă, trib
- buluc - grămadă, ceată, gloată
- bandă - gașcă, coterie, clică, clan, cârdășie, ceată, șleahtă, fâșie, ștaif
- laie - ceată, gloată, grup, grămadă
- potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
- spuză - cenușă, puzderie, grămadă, mulțime, droaie
Dex adunătură
- adunătură 1 Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate. 2 (Rar) Adunare (15). 3 Grămadă de oameni (fără valoare) adunați din întâmplare strânsură.
- ADUNĂTÚRĂ, adunături, 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. Grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + -ătură.
- ADUNĂTÚRĂ, adunături, 1. Tot format prin adunarea laolaltă a unor obiecte diferite (și disparate); grămadă nesistematizată. strînsură. Dinspre Bărăgan se auzea urletul ploii care se apropia. Trăsnetele plesneau și mai dese; fulgerele se-ncrucișau, iar tunetele despresurau adunătura norilor, spărgîndu-i în șuvoaie mari de apă. MIHALE, O. 208. 2. (De obicei peiorativ) Grămadă de oameni adunați din întîmplare, fără să formeze un tot omogen; gloată. Cumetrele și nevestele tinere din sobor... și toată adunătura de bărbați și de femei... se încolonaseră după dricuri. G. M. ZAMFIRESCU SF. M N. II 230. Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari. – Ei auzi! Vedea-i-aș mari, Parcă trece-adunătură De tătari! COȘBUC, P. I 227. D-apoi călugării? O adunătură de zamparagii dugliși din toată lumea. CREANGĂ, A. 120.
- ADUNĂTÚRĂ, adunături, 1. Tot format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. Grămadă de oameni adunați din întâmplare; gloată. – Din aduna + -(ă)tură.