Dicționar de sinonime
Sinonime șleahtă
Cuvântul „șleahtă” are următoarele sinonime:
șleahtă ( substantiv )
- bandă
- grup
- adunătură
Alte sinonime:
- cârdășie
- clan
- clică
- gașcă
- coterie
- tagmă
- cardașlâc
- tacâm
- taraf
- bisericuță
- gloată
- scursură
- strânsură
- zbor
- ceată
Sinonime Apropiate
- hoardă - ceată, șleahtă, ordie, grup, bandă, trib
- gâscă - grup, bandă
- grup - ceată, bandă, buluc, cârd, droaie, gloată, trupă, grămadă, pâlc
- adunătură - ceată, șleahtă, strânsură, mulțime, gloată
- clan - gintă, neam, spiță, comunitate, gașcă, bandă, clică, șleahtă
- clică - bandă, șleahtă, camarilă, clan, gașcă, coterie
- bandă - gașcă, coterie, clică, clan, cârdășie, ceată, șleahtă, fâșie, ștaif
- procent - sutime, procentaj, dobândă, profit, beneficiu, camătă
- strat - patul, răzor, brazdă, sediment, depozit, pătură, categorie, clasă, grupare
- șatră - cort, baracă, șopron, țigani, grup de romi
- tagmă - breaslă, castă, grup, cin
- tifon - pansament, bandaj
- trupă - oaste, armată, oștire, grupare, ansamblu, grup
- turmă - cireadă, ceată, cârd, mulțime, grup, gloată
- vipușcă - lampas, fâșie, bandă
Dex șleahtă
- șleahtă 1 Nobilime poloneză. 2 Corp de armată alcătuit din nobili polonezi. 3 Nobilime (stabilită în Polonia). 4 Noblețe. 5 Grup de persoane adunătură (3), bandă1 (3), ceată1 (19), gașcă (6), gloată (1). 6 Ceată de lăutari. 7 Totalitatea persoanelor care locuiesc în aceeași casă.
- ȘLEÁHTĂ, (1) șlehte, 1. Clică, bandă; gloată, ceată. 2. Nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi. – Din szlachta.
- ȘLEÁHTĂ, șlehte, 1. Clică, bandă; gloată, ceată. 2. Nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi. – Din szlachta.
- ȘLEÁHTĂ, șlehte, 1. Nume dat în trecut nobilimii poloneze, în special corpului de armată alcătuit din nobili. Venea duiumul oastei ; trăsuri, bagaje, pedestrași, șleahtă pospolită, amestecați, în neregulă, cu steagurile strînse, cu capul plecat. NEGRUZZI, S. I 167. 2. Ceată, bandă; clică. Intreaga-i înfățișare de om mărunt, nervos, îmbrăcat după ultimul jurnal, contrastau... cu toată șleahta de boemi care se adunau la șfarțuri în cafenelele bucureștene. SADOVEANU, E. 172.
- ȘLEÁHTĂ șléhte f. 1) (în Polonia medievală) Nobilime măruntă. 2) Corp de armată constituit din nobili poloni. 3) depr. Grup de oameni care, unindu-se, recurg la acțiuni reprobabile; bandă, clan; gașcă; clică. /<pol. szlachta
- șleahtă f. 1. od. nobleța polonă: în zilele lui Albreht Craiul șleahta a pierit; 2. azi, clică, ceată; 3. (ironic) partid: șleahta ciocoiască. .