Dicționar de sinonime
Sinonime afon
Cuvântul „afon” are următoarele sinonime:
afon ( adjectiv )
- surd
Sinonime Apropiate
- stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
- stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
- șoptit - murmurat, șușotit, în șoaptă, încet, tainic, ferit, în surdină
- fantasmagorie - extravaganță, aberație, absurditate, nălucire, vedenie, închipuire
- ilogic - irațional, absurd, incoerent, nelogic, anormal, fără temei
- irațional - ilogic, absurd, negândit, deplasat
- aberant - absurd, nebunesc, eronat, aiurea
- aberație - stupiditate, absurditate, scrânteală
- aiureală - delir, zăpăceală, sminteală, absurditate, tâmpenie
- aton - neintonat, neaccentuat, surd
- elucubrație - aberație, aiureală, absurditate
- enormitate - exagerare, absurditate, aberație, minciună, fals, invenție, fabulație, bazaconie
- ascuns - tăinuit, dosit, pitit, camuflat, tainic, pitulat, închis, enigmatic, misterios
Dex afon
- afon, ~ă 1-4 , (Persoană) care suferă de afonie (1-2). 5-6 , (Persoană) care nu are voce sau simț muzical. 7-8 , (Persoană) care cântă fals. 9-10 , (Consoană) care se articulează fără vibrarea coardelor vocale.
- AFÓN, -Ă, afoni, -e, , și 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (; la ) (Consoană) surdă. – Din aphone.
- AFÓN, -Ă, afoni, -e, 1. (Despre oameni) Care și-a pierdut aproape cu totul vocea (din cauza unei boli), care abia mai poate articula. ◊ Care nu poate cînta corect, care n-are voce. 2. (În ) Consoană afonă = consoană surdă. surd.
- AFÓN, -Ă, afoni, -e, (Despre oameni) Bolnav de afonie. ♦ Care nu poate cânta corect, care n-are voce. ◊ Consoană afonă = consoană surdă. – aphone (< ).
- AFÓN, -Ă 1. Care și-a pierdut vocea. ♦ Care cântă fals, care n-are voce sau simț muzical. 2. Consoană afonă = Consoană care se articulează fără vibrarea coardelor vocale; consoană surdă. .
- AFÓN, -Ă 1. (și ) care suferă de afonie. ◊ care n-are voce sau simț muzical. 2. consoană ~ă (și ) = consoană care se pronunță fără vibrarea coardelor vocale, surdă. (< fr. aphone, gr. aphonos, mut)
- AFÓN ~ă (~i, ~e) și substantival. Care cântă fals; care nu are voce (sau auz muzical). 2) Care nu are sonoritate. ◊ Consonantă ~ă consonantă surdă. /<fr. aphone
- afon a. care n’are voce.
- *afón, -ă adj. (vgr. áphonos, d. a-, fără, și phoné, voce. V. telefon). Care n’are voce orĭ sunet.
- AFÓN adj. v. surd.