Dicționar de sinonime
Sinonime aluneca
Cuvântul „aluneca” are următoarele sinonime:
aluneca ( verb )
- a luneca
- a se deplasa
- a se mișca
- a lisa
Alte sinonime:
- a se da
- deplasa
- a scăpăta
- a cădea
- a se rostogoli
- a se strecura
- a pătrunde
- a se fofila
- a se tupila
Sinonime Apropiate
- culisa - a glisa, a aluneca
- umbla - a merge, a se mișca, a se deplasa, a circula, a trece, a străbate, a cutreiera, a frecventa, a funcționa
- flux - val, năvală, revărsare, debit, curent, circulație, deplasare, mișcare (intensă), maree
- împinge - a deplasa, a urni, a mișca, a muta, a înghesui, a îmbrânci, a înghionti, a buși, a îmbulzi
- luneca - a aluneca
- mișca - a se deplasa, a se duce, a merge, a umbla, a mâna, a acționa, a urni, a muta, a clinti
- circula - a umbla, a se mișca, a se deplasa, a merge, a curge, a se răspândi, a se întinde, a se transmite, a se lăți
- circulație - umblet, mișcare, deplasare, răspândire, uz, difuzare
- clinti - a deplasa, a mișca, a muta, a urni, a clăti, a se clătina
- deplasa - a mișca, a merge, a duce, a mâna, a schimba
- evoluție - dezvoltare, desfășurare, devenire, progres, înaintare, deplasare, mers, mișcare, transformare
- deraia - a devia, a sări, a aluneca (de pe linie), a vorbi aiurea, a se abate, a o lua razna
- derapa - a aluneca, a sări, a deraia
- mers - mișcare, deplasare, umblet, înaintare, desfășurare, dezvoltare, evoluție, progres, curs
- mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
Dex aluneca
- aluneca 1 A se mișca lin, fără a întâmpina vreo rezistență. 2 ( două corpuri aflate în contact) A se deplasa unul față de celălalt tangențial, fără a se rostogoli. 3 A-și pierde echilibrul călcând pe o suprafață lucioasă. 4 A cădea alunecând (3). 5 A se lăsa ispitit. 6 A greși. 7 A se strecura ușor.
- ALUNECÁ, alunec, I. 1. A-și pierde echilibrul (și a cădea) călcând pe o suprafață lucioasă. 2. A se mișca lin, fără a întâmpina vreo rezistență; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul față de celălalt tangențial, fără a se rostogoli; a se strecura ușor. 3. A se abate, a se lăsa ispitit; a greși. – A3 + luneca.
- ALUNECÁ, alúnec, I. 1. A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă (și a cădea, a se prăbuși). 2. A se mișca lin, fără a întâmpina vreo rezistență; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul față de celălalt tangențial, fără a se rostogoli; a se strecura ușor. 3. A se abate, a se lăsa ispitit; a greși. – lubricare.