Sinonime amestecătură

Cuvântul „amestecătură” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• potpuriu - amestecătură, mixtură, vălmășag
• terci - amestec, mixtură, talmeș-balmeș
• ghiveci - oală, glastră, vas, amestec, amestecătură, mixtură
• mișmaș - amestecătură, harababură, tertip, șmecherie, învârteală
• galimatie - amestec, încâlceală, încurcătură, vorbărie (confuză), brambureală, flecăreală
• mixtură - amestec, hibrid
• carambol - încurcătură, amestec
• confuzie - încurcătură, amestec, neclaritate, obscuritate, greșeală
• amalgam - amestec, combinație, conglomerat, mixtură
• poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
• sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare
• strâmtoare - defileu, chei, pas, trecătoare, îngustime, impas, încurcătură, dificultăți, presiune
• șaradă - ghicitoare, enigmă, rebus, complicație, încâlceală, mister
• tramă - intrigă, plan, combinație, complot
• traumatism - leziune, traumă, rană, șoc, tulburare

Dex amestecătură

• amestecătúră 1 Amestec. 2 Confuzie. 3 Complicație. 4 Încurcătură. 5 Zarvă. 6 Divergență. 7 Neînțelegere. 8 Neorânduială. 9 Încăierare. 10 Conflict. 11 Ingerință. 12 Intrigă. 13 Clevetire. 14 Rezultat al amestecării (5) unor substanțe. 15 (; metale) Aliaj. 16 Lume amestecată amestecat2 (13).
• AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, 1. Produs al amestecării; amestec (1). 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec (2). – Amesteca + -ătură.
• AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, 1. Produs al amestecării, tot format din elemente diferite puse la un loc; amestec. Spoindu-se... cu amestecătura aceasta de lacrimi, îi veni văzul. ISPIRESCU, L. 344. ♦ (În legătură cu abstracte) o nehotărîtă amestecătură de ură și de curiozitate, o dorință de a se apropia de fată, de a o cunoaște și a o povățui. D. ZAMFIRESCU, R. 170. 2. Totalitate întîmplătoare, dezordonată, lipsită de proporție, de unitate. Te simțeai bine în amestecătura de băieți și fete de pretutindeni. PAS, Z. I 295.
• AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, 1. Produs al amestecării; amestec. 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe, tot lipsit de unitate. – Din amesteca + -(ă)tură.
• AMESTECĂTÚRĂ ~i f. Îngrămădire de lucruri sau de ființe în neorânduială. /a amesteca + suf. ~ătură
• amestecătură f. amestec (în rău sau cu dispreț).
• amestecătúră f., pl. ĭ. Lucru amestecat, amestec. Iron. Lume amestecată, societate neomogenă. Vechĭ. Învălmășeală. Neînțelegere, intrigă. Încurcătură.

Sinonimul cuvântului amestecătură

Testează-te!