Dicționar de sinonime

Sinonime antagonic

Cuvântul „antagonic” are următoarele sinonime:

antagonic ( adjectiv )
  • antagonist
  • opus
  • potrivnic
  • advers


Sinonime Apropiate

  • advers - contrar, opus, potrivnic, antinomic, antagonic
  • contrar - advers, opus, potrivnic, antitetic, divergent, contra, împotriva
  • potrivnic - ostil, dușmănos, advers, contrar
  • contradictoriu - antagonic, opus, antitetic
  • dușman - vrăjmaș, inamic, adversar, potrivnic
  • vitreg - adoptiv, ostil, potrivnic, hain, dușmănos
  • vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
  • opoziție - împotrivire, adversitate, opunere, rezistență, contrast, antiteză, antinomie
  • broșură - cărțulie, fasciculă, opuscul
  • contrastant - opus, contradictoriu, șocant
  • contrastiv - opus, nepotrivit, în dezacord
  • dincolo - în cealaltă parte, în partea opusă, dimpotrivă
  • dușmănie - ură, vrăjmășie, ostilitate, adversitate, vrajbă, învrăjbire
  • dușmănos - potrivnic, inamic, ostii, vrăjmaș
  • fricțiune - frecare, masaj, certuri, divergențe, neînțelegeri, adversități

Dex antagonic

  • antagónic, ~ă 1 Care se află în contradicție antagonist (1). 2 Care se află în relație de opoziție. 3 Contradicție ~ Componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.
  • ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, Antagonist. ◊ Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din antagonique.
  • ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -e, Antagonist. Între forțele fundamentale antagonice, și anume clasa muncitoare și burghezia, se desfășoară o luptă de clasă tot mai ascuțită. LUPTA DE CLASĂ, 1953, 3-4, 73. În el s-au luptat întotdeauna două tendințe: tendința de înnoire, de reformare și tendința de conservare, care au rămas alăturea, antagonice. IBRĂILEANU, SP. CR. 117.
  • ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -e, Antagonist. ◊ Contradicție antagonică = contradicție la baza căreia stă lupta de neîmpăcat între vechi și nou și care nu se poate rezolva decât prin distrugerea vechiului, constituind în același timp conținutul intern al procesului de dezvoltare. – antagonique (< ).
  • ANTAGÓNIC, -Ă Antagonist. .
  • ANTAGÓNIC, -Ă opus ireductibil, în antagonism; rival, inamic; antagonist. (< fr. antagonique)
  • ANTAGÓNIC ~că (~ci, ~ce) v. ANTAGONIST. /<fr. antagonique
  • ANTAGÓNIC adj. v. antagonist.
  • ANTAGONIC antagonist, opus, potrivnic. (Relații ~.)


Sinonimul cuvântului antagonic

Sinonimul cuvântului antagonic


Testează-te!