Dicționar de sinonime
Sinonime argintiu
Cuvântul „argintiu” are următoarele sinonime:
argintiu ( adjectiv )
- argintat
- lucios
- luminos
- strălucitor
Alte sinonime:
- argintos
Sinonime Apropiate
- luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
- fosforescent - luminos, strălucitor, luminiscent, sclipitor, fosforic
- lucios - lucitor, sclipitor, scânteietor, luminos, fulgurant
- lucitor - lucios, luminos, sclipitor
- luminos - strălucitor, radios, scânteietor, senin, clar, limpede
- sticlos - lucios, vitros, sclipitor, încremenit, fix, imobil
- strălucit - sclipitor, strălucitor, fastuos, splendid, faimos, celebru, glorios, reputat, falnic
- trandafiriu - roz, luminos, senin, optimist
- vesel - voios, bine dispus, bucuros, jovial, amuzant, agreabil, plăcut, luminos
- fastuos - grandios, măreț, impunător, luxos, pompos, strălucitor, sclipitor, splendid
- feeric - strălucitor, fermecător, scânteietor, minunat, încântător
- gras - corpolent, dolofan, rotofei, obez, gros, voluminos, plin, trupeș, unsuros
- greu - masiv, mare, voluminos, dens, încărcat, apăsător, copleșitor, înăbușitor, dificil
- gros - mare, voluminos, imens, masiv, compact, dens, izolant, protector, grav
- halo - aureolă, cerc luminos
Dex argintiu
- argintiu, ~ie 1 Cu luciu (sau cu aspect) ca al argintului (1) argintos (3), argintat1 (2). 2 Care sună ca argintul (1) argintos (4), cristalin, limpede.
- ARGINTÍU, -ÍE, argintii, (Adesea ) Care are culoarea și strălucirea argintului (1); argintos. ♦ (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Argint + -iu.
- ARGINTÍU, -ÍE, argintii, (Adesea ) Care are culoare și strălucirea argintului (1); argintos. ♦ (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Argint + -iu.
- ARGINTÍU, -ÍE, argintii, 1. De culoarea și strălucirea argintului, cu reflexe de argint. Bunicul... din cînd în cînd... scotea la lumină rețeaua în care se zbăteau peștișorii argintii. SADOVEANU, N. F. 29. Miroase florile-argintii Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. EMINESCU, O. I 179. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mîndra țară. ALECSANDRI, P. A. 112. (Adverbial) Un miros îndepărtat de baltă îi cheamă ochii spre Dunăre – prietena lui dorită – care se zărește sclipind argintiu la lumina soarelui. BASSARABESCU, V. 26. ♦ (Despre păr) Cărunt. A sa barbă ca zăpada, a lui plete argintii, Fața lui cea cuvioasă, ochii săi măreți și vii. NEGRUZZI, S. I. 119. 2. (Despre voce, rîs etc.) Sonor, cristalin. Rîsul vesel și argintiu al fetiței.
- ARGINTÍU, -ÍE, argintii, (Adesea ) De culoarea și strălucirea argintului. ♦ (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Din argint + -iu.