Sinonime armistițiu

Cuvântul „armistițiu” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• tihnă - răgaz, odihnă, pace, repaus, calm, comoditate
• babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
• vlăstar - lăstar, copăcel, urmaș, copil, descendent, coborâtor
• bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură
• hrăpăreț - lacom, rapace, avid, nesațul, strângător
• acalmie - liniște, tihnă, pace
• aiureală - delir, zăpăceală, sminteală, absurditate, tâmpenie
• buimăceală - năucire, zăpăceală, amețeală, buimăcire
• crustă - carapace, coajă, scoarță, pojghiță
• debandadă - dezordine, neorânduială, haos, brambureală, zăpăceală
• dezordine - neorânduială, haos, babilonie, debandadă, zăpăceală, harababură, indisciplină, revoltă, răscoală
• echilibru - cumpănă, stabilitate, statornicie, liniște, împăcare, tihnă, armonie, pace, seninătate
• carcasă - înveliș, carapace, crustă, cadru, schelet, osatură
• aprig - iute, focos, impetuos, pornit, nestăpânit, aspru, dârz, nemilos, înverșunat

Dex armistițiu

• armistíțiu Suspendare temporară a acțiunilor militare în urma unui acord între părțile beligerante.
• ARMISTÍȚIU, armistiții, Acord între state beligerante în vederea încetării temporare a operațiunilor militare. – Din armistice.
• ARMISTÍȚIU, armistiții, Suspendare temporară a acțiunilor militare în urma unui acord încheiat între părțile beligerante. – Din armistice.
• ARMISTÍȚIU, armistiții, Suspendare temporară a acțiunilor militare prin înțelegerea părților beligerante. Victoria de la Izmail a generalului Suvorov, urmată de alte victorii în nordul Dobrogei, silesc pe turci să semneze un armistițiu la Galați (1791). IST. R.P.R. 258. – Variantă: (învechit) armistíție (BĂLCESCU, O. II 150)
• ARMISTÍȚIU, armistiții, Suspendare temporară a acțiunilor militare, prin înțelegerea părților beligerante. – După armistice.
• ARMISTÍȚIU Încetare temporară a ostilităților prin înțelegerea părților în luptă. .
• ARMISTÍȚIU suspendare temporară a ostilităților. (< lat. armistitium, fr. armistice)
• ARMISTÍȚIU ~i n. Înțelegere dintre părțile beligerante de a înceta temporar operațiile militare. A încheia un ~. /<lat. armisititium, fr. armistice
• armistițiu n. încetare de luptă (pe timp anumit). Armistițiul răsboiului mondial fu încheiat la 11 Noembrie 1918.
• *armistíțiŭ n. (din arme și -stițiŭ ca’n interstițiŭ și solstițiŭ; fr. armistice). Pace provizorie.

Sinonimul cuvântului armistițiu

Testează-te!