Sinonime arătură

Cuvântul „arătură” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• țarină - ogor, arătură, glie, pământ, pârloagă
• răzor - hat, hotar, ogor, pârloagă, brazdă, strat
• glie - pământ, ogor, țarină, țară, patrie
• holdă - lan, ogor, țarină, tarla
• moină - dezgheț, ogor, țarină
• strat - patul, răzor, brazdă, sediment, depozit, pătură, categorie, clasă, grupare
• fierbințeală - dogoreală, arșiță, căldură, dogoare, caniculă, febră, temperatură, călduri, înflăcărare
• frige - a prăji, a perpeli, a pârjoli, a arde, a dogori, a se păcăli, a se înșela, a fi dus
• hat - răzor, hotar
• hotar - graniță, frontieră, hat, răzor, mejdină, margine, limită, capăt, regiune
• împărăteasă - crăiasă, regină, țarină, matcă, regină, muscă-mare, beladonă, mătrăgună
• încins - fierbinte, dogorâtor, prăjit, legat, înfășurat, întins, mărit, intensificat, accentuat
• mărgini - a delimita, a demarca, a limita, a țărmui, a se învecina, a se răzori, a se hotărnici, a se reduce, a se rezuma
• arde - a frige, a pârli, a pârjoli, a perpeli, a dogorî, a mistui, a nimici, a prăpădi, a distruge
• arzător - torid, fierbinte, canicular, dogoritor, focos, viu, vioi, urgent, presant

Dex arătură

• arătúră 1 Munca aratului1 (1). 2-3 Loc de ~ Teren arabil (1-2). 4 (Rar) Recolta de pe un loc arat2 și semănat. 5 Câmp cultivat ogor, țarină. 6 Timpul aratului1 (1).
• ARĂTÚRĂ, arături, 1. Acțiunea de a ara; arat1. 2. Pământ arat. – Ara + -ătură.
• ARĂTÚRĂ, arături, 1. Acțiunea de a ara; arat1. 2. Pământ arat. – Ara + -ătură.
• ARĂTÚRĂ, arături, 1. Acțiunea de a ar a, de a lucra pămîntul; arat. Dezmiriștitul și arătura adîncă de toamnă sînt lucrările de bază ale pămîntului, fără de care nu se poate obține o recoltă bogată. SCÎNTEIA, 1953, 2714. Asta îi trezea amintiri nedeslușite de la alte arături, și omul simțea o plăcere care-l făcea să strîngă pumnii pe lemnul lucios, rotund al coarnelor plugului. DUMITRIU, V. L. 7. Trebuie să muncești la arătura cîmpului. ISPIRESCU, U. 24. Fie, neico, cîți or vrea, Că tot nu-s ca dumneata, Nici la stat, nici la făptură, Nici la joc, nici l-arătură. HODOȘ, P. P. 81. 2. Pămînt arat, țarină. Călcau mai mult prin arătură decît prin mijlocul șoselei. PAS, L. I 34. Țăranii au împînzit cîmpul și arăturile de toamnă. SAHIA, N. 27. Boii mergeau iute, iute, dar lăsaseră drumul mațe și o luaseră acum prin arătură. SANDU-ALDEA, U. P. 214. De venea apa mare, arăturile lui le îneca. ISPIRESCU, L. 206.
• ARĂTÚRĂ, arături, 1. Acțiunea de a ara; arat. 2. Pământ arat; ogor, țarină. – aratura.
• ARĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A ARA. ~ de toamnă. 2) Pământ arat. /a ara + suf. ~ătură
• arătură f. 1. pământul arat; 2. aratul câmpului. .

Sinonimul cuvântului arătură

Testează-te!