Dicționar de sinonime
Sinonime arțag
Cuvântul „arțag” are următoarele sinonime:
arțag ( substantiv )
- țâfnă
- harță
Sinonime Apropiate
- țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
- țâfnos - capricios, arogant, îmbufnat, arțăgos
- halcă - bucată, ciosvârtă, hartan
- hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
- irascibil - nervos, iritabil, arțăgos, supărăcios
- năbădăios - supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț, repezit, iute
- certăreț - arțăgos, agresiv, gâlcevilor, scandalagiu, zurbagiu
- ciondăneală - ceartă, conflict, harță
- ciozvârtă - halcă, hartan, bucată (de carne)
- colțos - arțăgos, agresiv, certăreț, recalcitrant, scandalagiu
- luptă - război, bătălie, conflict, înfruntare, ciocnire, conflagrație, încăierare, harță, bătaie
Dex arțag
- arțag 1 (; detașamente armate) Hărțuire 2 Luptă 3 Pornire spre ceartă. 4 Plâns cu h~ Plâns nervos care cu cât încerci să-l domolești, cu atât se întețește. 5 (Rar; ) A-și găsi ~ul cu cineva A se trezi într-o dispută cu cineva cu chef de ceartă. 6 Tot ~ul își găsește pârțagul Orice naș își are nașul. 7 Părul de la ceafă.
- ARȚÁG, arțaguri, ( și ) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. – Din harcag.
- ARȚÁG, arțaguri, Pornire spre ceartă, chef de sfadă, de gîlceavă. Potrivit mijloacelor pe care le dobîndeai, luai față de ea atitudini de arțag, de descurajare, de răzvrătire. PAS, Z. I 10. În ziua aceea se sculase cu arțag, de aceea copiii tremurau ca varga așteptîndu-i întrebările. CARAGIALE, S. 8. ◊ A avea (sau a fi pus pe) arțag = a fi pus pe ceartă. Se vedea cît de colo că-i pus pe arțag. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, 112. 6/6. A-și găsi arțagul cu cineva = a-și găsi beleaua cu cineva. Vai de mămulica mea!... De-acum mi-am găsit arțagu cu cucoana. ALECSANDRI, T. I 185. – Variantă: harțág (CREANGĂ, P. 298, ARHIVA R. I 108)
- ARȚÁG, arțaguri, Pornire spre ceartă, chef de ceartă. – harcag.
- ARȚÁG ~uri n. pop. Pornire spre ceartă; chef de ceartă. /<ung. harcag
- arțag n. (Mold. harțag) 1. poftă de ceartă (mai adesea însoțită de bătaie): nu cumva ostașul cela să aibă harțag? CR.; 2. toană: arțagul își găsește pârțagul. .
- arțág, arțăgáș, arțăgós, V. harțag, hărțăgos.
- HARȚÁG arțag.
- HARȚÁG ~uri n. v. ARȚAG.
- harțag n. Mold. V. arțag.