Dicționar de sinonime
Sinonime halcă
Cuvântul „halcă” are următoarele sinonime:
halcă ( substantiv )
- bucată
- ciosvârtă
- hartan
Alte sinonime:
- ciozvârtă
- artig
- ciopată
- halcată
- dărab
- codru
- despicătură
- parte
Sinonime Apropiate
- ciozvârtă - halcă, hartan, bucată (de carne)
- hartan - halcă
- piesă - element, bucată, unitate, monedă, ban, act, document, hârtie, operă
- fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
- fracțiune - fragment, parte, frântură, bucată, diviziune
- fragment - parte, frântură, fracțiune, diviziune, porție, bucată, pasaj, text, extras
- fragmenta - a împărți, a diviza, a porționa, a îmbucătăți
- frântură - bucată, fragment, crâmpei, porțiune, parte, fărâmă, fractură, spărtură
- gastronomie - bucătărie, arta bucatelor
- incorigibil - onest, dintr-o bucată, inflexibil, cinstit, moral, integru
- împărți - a diviza, a fragmenta, a fracționa, a îmbucătăți, a scinda, a despărți, a desface, a tăia, a distribui
- număr - cantitate, mulțime, sumă, total, cifră, bucată, exemplar, unitate, talie
- cupon - bon, tichet, rest, bucată, parte (de țesătură)
- dărab - bucată, felie
- capăt - limită, sfârșit, terminație, cap, fine, extremitate, final, bucată, fragment
Dex halcă
- halcă3 halca
- halcă2 Larmă.
- halcă1 1 Despicătură groasă de lemn. 2 Bucată mare dintr-un întreg dărab, hartan. 3 Bucată mare de carne (din coastă). 4 Codru de pâine, de mămăligă sau de brânză. 5 Bucată mare de pământ arabil. 6 Jumătate dintr-un bostan sau castravete. 7 Parcelă mică și îngustă de teren.
- HÁLCĂ, hălci, Bucată mare de carne sau (mai rar) din alt aliment; hartan. – Din halk.
- HÁLCĂ, hălci, Bucată mare de carne sau (mai rar) din alt aliment; hartan. Ascunse hălcile mari de carne în iesle, sub fîn. MIHALE, O. 509. Nevasta îi adusese o halcă de brînză. PAS, Z. I 132. Eu, a răspuns ciobanul... mărturisesc că noi, la prînzișor, tocmai în acest ceas, dacă se întîmplă să avem o halcă de carne pe cărbuni, foarte ne bucurăm și ne luăm de-o grijă pînă la amiază. SADOVEANU, N. F. 174. ♦ Bucată de pămînt. I-ar prinde și lui bine o halcă de pămînt. REBREANU, R. I 267.
- HÁLCĂ hălci f. Bucată mare dintr-un aliment (carne, pâine etc.). /<ung. halka
- halcă f. codru de mămăligă, carne etc.: o halcă de pastramă CAR. .
- 2) halcă f., pl. halcĭ. Trans. Mold. Tărăboĭ, tumult. Vs. De halcă, de distracțiune, de amuzament: copiiĭ se duc la denie de halcă, nu ca să se închine.
- 1) hálcă f., pl. hălcĭ (rudă cu harchină și jarcă și poate și cu hartan. Ung. halk, așchie, nu e la Ballagi. Cp. cu șușalcă). Fam. Mare bucată orĭ felie de pîne, carne, cașcaval ș. a. V. codru.
- HÁLCĂ s. ciozvârtă, hartan, (reg.) artig, ciopată, halcată. (A mâncat o ~ de miel.)