Dicționar de sinonime

Sinonime halcă

Cuvântul „halcă” are următoarele sinonime:

halcă ( substantiv )
  • bucată
  • ciosvârtă
  • hartan
Alte sinonime:
  • ciozvârtă
  • artig
  • ciopată
  • halcată
  • dărab
  • codru
  • despicătură
  • parte


Sinonime Apropiate

  • ciozvârtă - halcă, hartan, bucată (de carne)
  • hartan - halcă
  • piesă - element, bucată, unitate, monedă, ban, act, document, hârtie, operă
  • fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
  • fracțiune - fragment, parte, frântură, bucată, diviziune
  • fragment - parte, frântură, fracțiune, diviziune, porție, bucată, pasaj, text, extras
  • fragmenta - a împărți, a diviza, a porționa, a îmbucătăți
  • frântură - bucată, fragment, crâmpei, porțiune, parte, fărâmă, fractură, spărtură
  • gastronomie - bucătărie, arta bucatelor
  • incorigibil - onest, dintr-o bucată, inflexibil, cinstit, moral, integru
  • împărți - a diviza, a fragmenta, a fracționa, a îmbucătăți, a scinda, a despărți, a desface, a tăia, a distribui
  • număr - cantitate, mulțime, sumă, total, cifră, bucată, exemplar, unitate, talie
  • cupon - bon, tichet, rest, bucată, parte (de țesătură)
  • dărab - bucată, felie
  • capăt - limită, sfârșit, terminație, cap, fine, extremitate, final, bucată, fragment

Dex halcă

  • halcă3 halca
  • halcă2 Larmă.
  • halcă1 1 Despicătură groasă de lemn. 2 Bucată mare dintr-un întreg dărab, hartan. 3 Bucată mare de carne (din coastă). 4 Codru de pâine, de mămăligă sau de brânză. 5 Bucată mare de pământ arabil. 6 Jumătate dintr-un bostan sau castravete. 7 Parcelă mică și îngustă de teren.
  • HÁLCĂ, hălci, Bucată mare de carne sau (mai rar) din alt aliment; hartan. – Din halk.
  • HÁLCĂ, hălci, Bucată mare de carne sau (mai rar) din alt aliment; hartan. Ascunse hălcile mari de carne în iesle, sub fîn. MIHALE, O. 509. Nevasta îi adusese o halcă de brînză. PAS, Z. I 132. Eu, a răspuns ciobanul... mărturisesc că noi, la prînzișor, tocmai în acest ceas, dacă se întîmplă să avem o halcă de carne pe cărbuni, foarte ne bucurăm și ne luăm de-o grijă pînă la amiază. SADOVEANU, N. F. 174. ♦ Bucată de pămînt. I-ar prinde și lui bine o halcă de pămînt. REBREANU, R. I 267.
  • HÁLCĂ hălci f. Bucată mare dintr-un aliment (carne, pâine etc.). /<ung. halka
  • halcă f. codru de mămăligă, carne etc.: o halcă de pastramă CAR. .
  • 2) halcă f., pl. halcĭ. Trans. Mold. Tărăboĭ, tumult. Vs. De halcă, de distracțiune, de amuzament: copiiĭ se duc la denie de halcă, nu ca să se închine.
  • 1) hálcă f., pl. hălcĭ (rudă cu harchină și jarcă și poate și cu hartan. Ung. halk, așchie, nu e la Ballagi. Cp. cu șușalcă). Fam. Mare bucată orĭ felie de pîne, carne, cașcaval ș. a. V. codru.
  • HÁLCĂ s. ciozvârtă, hartan, (reg.) artig, ciopată, halcată. (A mâncat o ~ de miel.)


Sinonimul cuvântului halcă

Sinonimul cuvântului halcă


Testează-te!