Dicționar de sinonime
Sinonime axiomatic
Cuvântul „axiomatic” are următoarele sinonime:
axiomatic ( adjectiv )
- evident
- indemonstrabil
Sinonime Apropiate
- proba - a dovedi, a certifica, a atesta, a confirma, a verifica, a experimenta, a evidenția
- pronunțat - accentuat reliefat, subliniat, evidențiat, pregnant, proeminent
- reliefa - a profila, a contura, a accentua, a sublinia, a evidenția, a releva
- remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
- străveziu - transparent, limpede, clar, senin, vizibil, evident, manifest, debil, slab
- sublinia - a accentua, a reliefa, a pune în evidență, a evidenția
- tabel - listă, tabelă, grafic, evidență, tablou
- vădit - dovedit, evident, clar, limpede, indiscutabil
- vizibil - evident, clar, vădit, limpede, neîndoielnic
- incontestabil - sigur, cert, evident, categoric, indiscutabil
- insista - a stărui, a persista, a persevera, a pistona, a reliefa, a evidenția, a accentua, a sublinia
- necontestat - recunoscut, evident, sigur, cert, hotărât, neîndoielnic
- accentua - a sublinia, a releva, a reliefa, a evidenția, a întări, a intensifica, a fortifica, a înteți, a potența
- afirma - a spune, a zice, a susține, a declara, a exprima, a se remarca, a se impune, a se evidenția
- aparent - nereal, iluzoriu, imaginar, înșelător, părelnic, fals, evident, vădit, vizibil
Dex axiomatic
- axiomátic, ~ă 1-2 Întemeiat pe o axiomă (1-2). 3-4 Cu caracter de axiomă (1- 2). 5-6 În mod ~ Cu certitudine. 7-8 Valabil fără demonstrație. 9 Metodă ~ă Metodă științifică de expunere care, pornind de la propoziții prime, numite axiome, deduce noi propoziții, numite teoreme. 10 Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor (2). 11-12 Totalitate a axiomelor (1-2). 13 Demonstrație prin axiome (2) (a unei idei, a unei teorii ). 14-15 Culegere de axiome (1-2).
- AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, , 1. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. – Din axiomatique.
- AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, , 1. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. – Din axiomatique.
- AXIOMÁTIC, -ă, axiomatici, -e, Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. S-a ajuns, către sfîrșitul secolului al XiX-lea, la o revizuire a întregii baze axiomatice a geometriei. GEOMETRIA S. 99. – Pronunțat: -xi-o-.
- AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. – axiomatique.
- AXIOMÁTIC, -Ă Întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ◊ Metodă axiomatică = metodă științifică de expunere care, pornind de la propoziții prime (axiome), deduce noi propoziții, numite teoreme. .