Dicționar de sinonime

Sinonime bărbătuș

Cuvântul „bărbătuș” are următoarele sinonime:

bărbătuș ( substantiv )
  • soț
  • mascul


Sinonime Apropiate

  • pereche - cuplu, partener, soț
  • poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
  • singur - neînsoțit, răzleț, solitar, unic, numai, exclusiv, doar
  • șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
  • șoaptă - șușoteală, murmur, susur, șopot, vorbe, bârfă, calomnii
  • șopti - a murmura, a susura, a vorbi încet, a sufla, a șușoti
  • șoptit - murmurat, șușotit, în șoaptă, încet, tainic, ferit, în surdină
  • trăsnaie - năzbâtie, poznă, șotie, boacănă
  • ghidușie - glumă, năzbâtie, poznă, ștrengărie, farsă, festă, păcăleală, renghi, șotie
  • impotent - neputincios, incapabil, emasculat
  • impotență - neputință, incapacitate, emasculație
  • întovărăși - a se însoți, a (se) asocia
  • jumătate - doime, a doua parte, pe din două, mijloc, centru, soție, nevastă
  • mascul - masculin, bărbat
  • masculin - bărbătesc, viril, mascul

Dex bărbătuș

  • bărbătúș 1-2 (; rar; ) Bărbățel (1-2).
  • bărbătúș 1-2 Animal (sau pasăre) de sex masculin. 3 Cui care se introduce într-una din găurile lopățelei din amnarul războiului.
  • BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, Mascul al unor animale. – Bărbat + -uș.
  • BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, 1. Nume indicînd partea bărbătească a unor animale (care nu au denumire specială pentru fiecare sex). Bărbătușul rîndunicii. 2. (Rar) Diminutiv al lui bărbat1 (1). Vătavul Pitărel vîrî capul pe ușă. Era un bărbătuș mititel, negricios și ager ca o zvîrlugă. SADOVEANU, F. J. 89.
  • BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, 1. Nume care indică partea bărbătească a unor animale. 2. (Rar) Bărbățel. – Din bărbat1 + -uș.
  • BĂRBĂTÚȘ ~i m. 1) Mascul al unor animale sau al unor păsări. 2) Nume dat masculului unor animale sau unor păsări, care nu au denumiri speciale pentru reprezentanții fiecărui sex. /bărbat + suf. ~
  • bărbătúș m. (d. din bărbat). Mascul (bărbat la animale). V. băbușcă.
  • BĂRBĂTÚȘ s. (ORNIT.) (rar) soț. (~ul rândunicii.)
  • BĂRBĂTUȘ (rar) soț. (~ rîndunicii.)


Sinonimul cuvântului bărbătuș

Sinonimul cuvântului bărbătuș


Testează-te!