Sinonime beatifica

Cuvântul „beatifica” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sacraliza - a sfinți, a consacra
• sacramental - sacru, sfințit, consacrat, inviolabil
• sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
• sacrosanct - sfânt, inviolabil, sfințit, sacru
• sfeștanie - sfințire, târnosire, inaugurare
• înserare - amurg, apus, asfințit, seară, crepuscul, chindie
• legaliza - a autentifica, a adeveri, a întări, a confirma, a oficializa, a consfinți
• agheasmă - apă sfințită, rachiu
• amurg - înserare, asfințit, apus, crepuscul, seară
• amurgi - a însera, a înnopta, a asfinți
• apus - asfințit, amurg, crepuscul, înserare, declin, decădere, vest, occident
• apune - a asfinți, a scăpăta, a declina, a coborî, a se culca (soarele)
• binecuvântat - sfințit, blagoslovit, fericit, preamărit, just, legitim, întemeiat, justificat, rațional
• consacra - a consfinți, a închina, a destina, a fixa, a valida, a se dărui, a se devota, a se aplica, a se dedica
• crepuscul - amurg, apus, înserare, chindie, asfințit, declin

Dex beatifica

• beatifica (La catolici) A trece o persoană defunctă în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților.
• BEATIFICÁ, beatífic, I. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. – Din beatificare. béatifier.
• BEATIFICÁ, beatífic, I. (La catolici) A trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. – Din beatificare. béatifier.
• BEATIFICÁ, beatífic, I. (În biserica romano-catolică) A trece o persoană decedată, care a dus o viață evlavioasă, pe prima treaptă a sfințeniei. – béatifier ( beatificare).
• BEATIFICÁ I. (În biserica catolică) A trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților. .
• BEATIFICÁ tr. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților. (< lat. beatificare, fr. béatifier)
• A BEATIFICÁ beatífic tranz. (persoane decedate) A trece în rândul „fericiților” bisericii catolice (pentru că a respectat cu sfințenie canoanele bisericii în timpul vieții). /<lat. beatificare
• BEATÍFIC, -Ă care beatifică. ◊ cel care trăiește o bucurie spirituală. (< fr. béatifique)
• *beatífic, -ă adj. (lat. beatificus). Care te face fericit.
• *beatífic a -á (ea 2 silabe) v. tr. (lat. beatifico, -ficáre). Pun în număru sfinților, canonizez.

Sinonimul cuvântului beatifica

Testează-te!