Dicționar de sinonime

Sinonime binecuvântat

Cuvântul „binecuvântat” are următoarele sinonime:

binecuvântat ( adjectiv )
  1. sfințit, blagoslovit, fericit, preamărit
  2. just, legitim, întemeiat, justificat, rațional
Alte sinonime:
  • preablagoslovit
  • îndreptățit
  • înzestrat
  • talentat
  • dotat


Sinonime Apropiate

  • fundamentat - întemeiat, just, justificat, legitim, motivat
  • legitim - legal, just, drept, justificat, motivat, îndreptățit
  • motivat - justificat, legitim, fundamental, îndreptățit, just, logic, temeinic
  • veleitate - ambiție, pretenție, aspirație (nejustificată), orgoliu
  • gratuit - gratis, degeaba, fără plată, inutil, nejust, neîntemeiat
  • legitima - a justifica, a motiva
  • motiva - a justifica, a îndreptăți, a scuza, a legitima
  • pili - a netezi, a rășpălui, a ajusta, a răzui, a cizela, a șlefui, a se îmbăta, a se chercheli, a se afuma
  • potrivi - a se armoniza, a concorda, a corespunde, a se asemăna, a se asemui, a ajusta, a adapta, a aranja, a doza
  • sacramental - sacru, sfințit, consacrat, inviolabil
  • sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
  • sacrosanct - sfânt, inviolabil, sfințit, sacru
  • scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!
  • scuza - a se justifica, a se dezvinovăți, a motiva, a ierta, a scuti, a trece cu vederea
  • strâmbătate - nedreptate, abuz, injustiție, inechitate

Dex binecuvântat

  • binecuvântat2, ~ă 1 Care a primit binecuvântare (religioasă) blagoslovit. 2 Înzestrat. 3 ( lucruri) Cu o acțiune binefăcătoare (2). 4 ( cauze, motive ) Justificat.
  • binecuvântát1 (Rar) 1-4 Bine-cuvântare (1-4).
  • BINECUVÂNTÁT, -Ă, binecuvântați, -te, 1. Care a primit binecuvântarea cuiva; blagoslovit. ♦ Înzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri). Care are o acțiune binefăcătoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptățit, justificat, legitim. – binecuvânta.
  • BINECUVÂNTÁT, -Ă, binecuvântați, -te, 1. Care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit. ♦ Înzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o acțiune binefăcătoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptățit, justificat. – binecuvânta.
  • BINECUVÂNTÁT, -Ă, binecuvântați, -te, 1. (Cu sens bisericesc) Care a primit binecuvântarea cuiva. 2. Bogat înzestrat de natură. 3. (Despre lucruri) Care merită laudă (pentru acțiunea sa binefăcătoare). O ploaie binecuvântată. 4. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, legitim. – binecuvânta.
  • binecuvântat a. fig. întemeiat: pricină binecuvântată.
  • binecuvânta 1 ( Dumnezeu) A revărsa grația divină a blagoslovi. 2 ( preoți) A invoca harul divinității asupra cuiva sau a ceva a blagoslovi, a bine-grăi. 3 A dori prosperitate și fericire cuiva (invocând pe Dumnezeu). 4 A slăvi pe Dumnezeu. 5 A slăvi (în semn de recunoștință) a ferici, a lăuda, a preamări.


Sinonimul cuvântului binecuvântat

Sinonimul cuvântului binecuvântat


Testează-te!