Dicționar de sinonime

Sinonime belciugat

Cuvântul „belciugat” are următoarele sinonime:

belciugat ( adjectiv )
  • îmbelciugat
  • încârligat
  • încovoiat
  • îndoit


Sinonime Apropiate

  • strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
  • curb - curbat, arcuit, încovoiat, îndoit, cambrat, recurbat
  • gârbov - încovoiat, cocoșat, ghebos, gârbovit, cocârjat, curbat
  • ghebos - cocoșat, gheboșat, gârbov, gârbovit, încovoiat
  • lăsat - aplecat, înclinat, îndoit, curbat, pleoștit, bleg, clăpăug
  • coroiat - încovoiat, acvilin, curbat, cocârjat
  • curbură - arcuire, cotitură, cot, ocol, îndoitură
  • cută - creț, fald, pliseu, pliu, încrețitură, îndoitură, răsfrântură, dungă, zbârcitură
  • ezitant - șovăitor, nehotărât, nesigur, îndoit, oscilant, nedecis
  • adus - aplecat, încovoiat, cocârjat, înclinat

Dex belciugat

  • belciugat, ~ă 1 (Pop, coarnele animalelor) încârligat. 2-3 , (Oaie) cu coarnele belciugate.
  • BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, (; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + -at.
  • BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, (; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belciug + -at.
  • BELCIUGÁT, – Ă, belciugați, -te, (Popular, despre coarnele animalelor) Întors cu vîrful înăuntru, încîrligat, încovoiat (ca un belciug); bîrligat. Plecarăm... Cu plugul cu doisprece boi: Boii dinainte. Cu coarnele poleite... Boii de la roate, Cu coarnele belciugate. TEODORESCU, P. P. 139. – Variantă: îmbelciugát,-ă
  • BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, (, despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat. – Din belciug + -at.
  • BELCIUGÁT ~tă (~ți, ~te) (despre coarnele animalelor) Care este încovoiat (în formă de belciug); adus unul spre altul. /belciug + suf. ~at
  • belciugat a. încovoiat, rotund: coarne belciugate.
  • belcĭugát, -ă adj. (d. belcĭug). Încovoiat, încolăcit (mai ales vorbind despre coranele berbecilor). – Și îmb-. În Olt. și încĭubelcat (Arh. Ian. 1924, 28).
  • ÎMBELCIUGÁT, -Ă belciugat.
  • belciugát, -ă, belciugați, -te, adj. – Îndoit, încovoiat. (ref. la oi) „Cu coarnele cârligate așa de tare, încât i se bagă în ochi” (Precup, 1926: 24). – Din belciug + suf. -at.


Sinonimul cuvântului belciugat

Sinonimul cuvântului belciugat


Testează-te!