Dicționar de sinonime
Sinonime scuza
Cuvântul „scuza” are următoarele sinonime:
scuză ( substantiv )
- justificare, dezvinovățire, motivare
- iertare, scutire, pardon
Alte sinonime:
- iertăciune
- motivație
- scuzare
- răspuns
- motiv
- disculpare
- dezvinuire
- pretext
- cale
- șteamăt
- profasis
scuza ( verb )
- a se justifica, a se dezvinovăți, a motiva
- a ierta, a scuti, a trece cu vederea
Alte sinonime:
- dezvinovăți
- a justifica
- a [se] apăra
- a [se] dezvinovăți
- a [se] disculpa
- a [se] justifica
- a [se] dezvinui
- a [se] cura
- a [se] îndreptăți
- a [se] mântui
- a prezenta scuze
- scuză
Sinonime Apropiate
- alibi - justificare, motivare, scuză
- iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
- scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!
- explicație - lămurire, clarificare, deslușire, limpezire, precizare, justificare, motivare, motiv, pricină
- amnistie - iertare, scutire, ștergere, anulare (de pedeapsă)
- motiva - a justifica, a îndreptăți, a scuza, a legitima
- dezvinovăți - a (se) apăra, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza
- fundamentat - întemeiat, just, justificat, legitim, motivat
- ierta - a absolvi, a scuti, a trece cu vederea
- explica - a lămuri, a elucida, a desluși, a preciza, a demonstra, a clarifica, a limpezi, a justifica, a motiva
- îndurare - milă, iertare, milostivire
- legitim - legal, just, drept, justificat, motivat, îndreptățit
- legitima - a justifica, a motiva
- memorandum - memorial, document, motivare, argumentare, memoriu
- motivat - justificat, legitim, fundamental, îndreptățit, just, logic, temeinic
Dex scuza
- SCUZÁ, scuz, I. 1. A cere scuze (2), a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica. ◊ Scuzați! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc. 2. A accepta, a primi scuzele (2) cuiva; a ierta. – Din scusare. excuser.
- SCUZÁ, scuz, I. 1. A-și cere iertare pentru o greșeală făptuită, pentru un deranj sau o jignire adusă cuiva; a-și exprima părerea de rău. Se scuză că-l găseam în papuci. SADOVEANU, E. 127. Soția prefectului îl refuză, scuzîndu-se amabil. REBREANU, R. I 220. S-a scuzat dacă ne-a făcut cumva vreo necuviință. CARAGIALE, O. II 360. 2. A accepta, a primi scuzele cuiva; a ierta. A scuza un copil. ♦ (La ) Formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru un deranj sau o stîngăcie. pardon. Prefectul zise: Am o chestie de slujbă cu tine, colonele... Ne scuzați... coniță. DUMITRIU, N. 116. – și: (nerecomandabil) scuzez (IBRĂILEANU, SP. CR. 37, MACEDONSKI, O. IV 33).
- SCUZÁ I. 1. A aduce, a-și cere scuze; a se dezvinovăți. 2. A accepta scuzele cuiva; a ierta. .
- SCUZÁ I. a aduce, a-și cere scuze; a se dezvinovăți. II. tr. a accepta scuzele cuiva; a ierta. (< it. scusare, fr. excuser)
- A SE SCUZÁ mă scuz intranz. A-și cere scuze (pentru o greșeală, pentru un deranj etc.); a cere iertare; a-și exprima regretul. ◊ Scuzați (vă rog)! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, pentru un deranj etc. /<fr. excuser, it. scusare